''Tipografic Majuscul'' / "Uppercase Print" (2020), în regia lui Radu Jude, este o adaptare cinematografică după spectacolul documentar omonim semnat de Gianina Cărbunariu în 2013.

''Tipografic Majuscul'' pune în legătură, prin tehnica montajului, două poveşti şi două istorii. Una este povestea reală a adolescentului Mugur Călinescu, care în 1981 a scris pe ziduri cu creta o serie de texte împotriva dictaturii lui Nicolae Ceauşescu. Povestea lui e pusă în scenă aşa cum a reconstituit-o Gianina Cărbunariu din dosarul lui de Securitate. A doua este povestea oficială a României: imagini din arhiva Televiziunii Naţionale, exact din aceeaşi perioadă, evidenţiază www.icr.ro şi www.tvr.ro.

Din distribuţia filmului fac parte actorii Şerban Lazarovici, Bogdan Zamfir, Ioana Iacob, Şerban Pavlu, Robert Arsenie, Bogdan Romedea, Alexandru Bîscoveanu, Alexandru Potocean, Silvian Vîlcu, Ion Rizea, Rareş Hontzu, Claudia Ieremia, Irina Vacarciuc, Doriana Talmazan, Gabriel Spahiu, Gabriel Răuţă, Constantin Dogioiu, Marian Râlea, Doru Cătănescu, Ilinca Manolache şi alţii.

Prezentat la Festivalul de Film de la Sarajevo, după o premieră la Berlin la începutul anului 2020, ''Tipografic Majuscul'' este considerat o "docudramă" de oriunde ai privi şi pune punctul pe "i" din primele scene, nota https://cineuropa.org/.

Un puşti deziluzionat - Mugur Călinescu (Şerban Lazarovici) scrie pe pereţi mesaje de protest împotriva regimului. Poliţia Secretă îl urmăreşte pe misteriosul autor înarmată cu ceva mai mult decât mostre din scrisul său de mână, îndemnând cetăţenii să "spună un NU ferm situaţiei care se dezvoltă în ţara noastră" înainte de a o compara cu cea din Polonia. Destul de rapid, cu ajutorul experţilor şi informatorilor, îl găsesc pe vinovat. Are 16 ani.

Că Jude este unul dintre cei mai interesanţi regizori români este un fapt, şi nu doar pentru că a trecut de la ''Aferim!'' (2015) direct la ''Inimi cicatrizate'' (2016), demonstrând că, în acest moment, poate face orice, remarca autorul recenziei citate. Întotdeauna dornic să arunce o altă privire asupra trecutului, în special asupra celui pe care alţii ar prefera să-l păstreze în siguranţă, el nici măcar nu încearcă să ascundă rădăcinile teatrale ale acestei poveşti. Actorii săi stau pe o scenă modestă, susţinând prelegeri rând după rând, aşa cum este scris în dosare, şi cât mai indiferent posibil. Dar acest stil de interpretare este doar un element care face ca ''Tipografic Majuscul'' să fie atât de frapant. La acest efect contribuie şi montajul lui Cătălin Cristuţiu, care a împletit numeroase scene din arhiva Televiziunii Naţionale.

Deşi ar putea fi caracterizată drept "o portretizare a unei întregi epoci prezentate print intermediul unui singur individ", această abordare este în cea mai mare parte eficientă în acest caz. Chiar şi prin replicile transmise direct către cameră, fără emoţii pe feţele actorilor, se transmite ceva, iar procesul prin care trece acest tânăr idealist, povestit în detaliu, este, probabil, greu de suportat. "Te vor urmări chiar şi peste 10 ani de acum înainte", spune actorul, repetând cuvintele tatălui lui Călinescu. "Aşteptaţi-vă la disociere şi dereglare emoţională pentru anii care urmează", mai transmite recenzia publicată pe https://cineuropa.org/.

Mânia şi disperarea din acest spectacol românesc de teatru filmat sunt ţinute în frâu prin stilul său rece ca gheaţa: este transmis în genul de prezentare oficială pe care l-ar folosi membrii aparatului lui Ceauşescu în reportaje despre răufăcători şi disidenţi, nota şi recenzia filmului publicată de The Guardian.

Un sentiment neplăcut de artificiu de comutare bântuie atât spectacolul de teatru, cât şi filmările de televiziune, pe care deschiderea de arhivă a filmului le telegrafiază izbitor. Trei prezentatori îmbrăcaţi impecabil laudă cu entuziasm România lui Ceauşescu, până când o defecţiune a teleprompterului îi face să devină stânjeniţi şi fără cuvinte. Fără reperele scrise, nu au idee ce să spună, evidenţiază un articol publicat pe www.nytimes.com. Actorii citesc replicile cu o intonaţie inexpresivă, însufleţind efectele dezumanizante ale jargonului birocratic. "Reformarea obiectivului" este un eufemism sec pentru reprimarea dizidenţilor; "protecţia tineretului" este codul pentru supraveghere, mai arată sursa citată.

Geniul lui Jude constă în capacitatea de a întoarce aceste cuvinte împotriva lor înselor - de a le face absurde prin juxtapuneri înţelepte de text şi imagine, documentar şi ficţiune. Şi chiar dacă filmul se bazează pe trecut, vine ca un avertisment pentru prezent: o comunicare din încheiere despre interceptarea telefoanelor din epoca Ceauşescu face o referire ascunsă la Cambridge Analytica, remarcă autorul articolului publicat pe pagina online a New York Times.

Regizorul Radu Jude a fost distins cu premiul criticilor pentru această producţie la Festivalul Internaţional de Film de la Sofia din 2021. Filmul a mai fost recompensat cu două premii Gopo în 2021: pentru Decoruri şi Machiaj & coafură. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: cinemagia.ro