Chimistul şi biologul marin japonez Osamu Shimomura este laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 2008 pentru descoperirea şi dezvoltarea proteinei verzi fluorescente (GFP).

Fiu al unui căpitan din armata imperială niponă, Shimomura s-a născut la 27 august 1928 în oraşul Fukuchiyama din Kyoto. A crescut în nord-estul de Chinei, apoi la Osaka. Când cea de-a doua bombă nucleară a fost lansată de SUA, la 9 august 1945, el se afla la Nagasaki, unde lucra la o fabrică de muniţie, potrivit www.nobelprize.org.

A fost admis, în aprilie 1948, la Colegiul de Ştiinţe Farmaceutice al Colegiului Medical din Nagasaki (în prezent Şcoala de Ştiinţe Farmaceutice a Universităţii Nagasaki) şi a absolvit în 1951, ca şef de promoţie. A lucrat, apoi, ca asistent în laboratorul de chimie analitică pentru studenţi. După patru ani, el a devenit student în cercetare la Universitatea din Nagoya, lucrând ca asistent în laboratorul profesorului Yoshimasa Hirata, unde a obţinut un doctorat în chimie organică în 1960.

În acelaşi an, Shimomura a plecat în SUA împreună cu soţia sa, Akemi Okubo (chimistă la rândul său şi parteneră de cercetări) la invitaţia Universităţii Princeton, unde avea să facă revoluţionara sa descoperire. În 1962, a izolat proteina verde fluorescentă, care a fost numită ulterior GFP, sintetizată de la un exemplar de Aequorea victoria, o meduză bioluminiscentă. Semnalul vizual pe care GFP îl oferă permite oamenilor de ştiinţă să probeze activitatea proteinelor, respectiv când şi unde sunt produse proteinele şi modul în care diferite proteine sau părţi ale proteinelor se mişcă şi se apropie una de cealaltă în interiorul unei celule.

La expirarea vizei pentru SUA, în 1963, a primit prin intermediul profesorului Hirata o ofertă pentru postul de conferenţiar la Institutul de Ştiinţă a Apei, din cadrul Universităţii Nagoya, astfel putând continua cercetările asupra bioluminiscenţei. În februarie 1965, a fost în Noua Zeelandă pentru a studia două tipuri de organisme bioluminiscente: viermele de peşteră Arachnocampa şi limpetul de apă dulce Latia. Curând după aceea, s-a întors la laboratorul dr. Johnson de la Universitatea Princeton, pentru a lucra la nivel superior în două domenii neînrudite, ştiinţa pământului şi bioluminiscenţa, pentru a clarifica mecanismul chimic al bioluminiscenţei equorinei.

Între 1965 şi 1978, a realizat cercetări şi asupra bioluminiscenţei diferitelor organisme luminoase, inclusiv viermele Chaetopterus, calamarul licurici Watasenia, diverse celenterate şi bacterii luminoase. De asemenea, a studiat proprietăţile GFP şi a rezolvat o controversă privind rolul unui intermediar dioxetan în reacţia de luminiscenţă a luciferinei de licurici, aspecte detaliate în cartea sa "Shimomura" (2006), potrivit sursei menţionate.

După retragerea dr. Johnson de la Universitatea Princeton, în 1977, Osamu Shimomura a decis să lucreze la Laboratorul de Biologie Marină, unde a rămas până în 2001. În iulie 2004, a primit Premiul Pearse de la Royal Microscopical Society pentru descoperirea GFP, iar în 2006, a primit premiul Asahi, unul dintre cele mai prestigioase premii din Japonia.

Omul de ştiinţă japonez Osamu Shimomura a câştigat Premiul Nobel pentru Chimie în 2008 alături de oamenii de ştiinţă americani Roger Tsien şi Martin Chalfie pentru munca lor de cercetare în domeniul proteinelor fluorescente, cu aplicaţii în domeniul medical, în special în ceea ce priveşte detectarea tumorilor maligne, descoperire considerată, conform Comitetului Nobel, drept esenţială pentru dezvoltarea biochimiei. Aceste proteine fluorescente sunt folosite pentru capacitatea lor de marcare, în special în domeniul geneticii.

După decernarea Premiului Nobel, Osamu Shimomura şi-a continuat cercetările în SUA, dar s-a întors în Japonia. A murit la vârsta de 90 de ani, la 19 octombrie 2018, în oraşul Nagasaki. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: comm.archive.mbl.edu