Construcţia Mănăstirii Căldăruşani s-a încheiat la 20 octombrie 1638.

Una dintre cele mai impunătoare ctitorii ale domnitorului Matei Basarab al Ţării Româneşti (1632-1654), mănăstirea este situată la aproximativ 30 km de Bucureşti, pe malul lacului Căldăruşani, înconjurată de renumitul codru al Vlăsiei, odinioară refugiu al haiducilor şi băjenarilor.

Ridicată între anii 1637-1638, mănăstirea a fost proiectată ca o cetate fortificată, cu ziduri crenelate şi turnuri întărite de contraforţi, conferindu-i un rol strategic şi militar, verificat în decursul nenumăratelor invazii otomane din Ţara Românească. Îşi trage numele de la configuraţia terenului de aici care seamănă cu o căldăruşă, potrivit https://manastireacaldarusani.ro.

De-a lungul timpului, mănăstirea a fost restaurată de mai multe ori, astfel că aspectul originar al unor părţi de clădire a fost modificat sau şters cu totul. Din vremea ctitorului, incinta mănăstirii mai păstrează: zidul de cetate, parterul astăzi recompartimentat, turnul clopotniţei, beciurile de pe latura de apus şi biserica închinată Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.

Biserica mare cu hramul Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir, de dimensiuni impresionante pentru acea vreme (33,65 metri lungime şi 12,65 metri lăţime) are un plan treflat, cu abside laterale şi trei turle, una deasupra naosului şi două deasupra pronaosului şi se înrudeşte din punct de vedere arhitectural cu bisericile Mănăstirilor Dealu şi Curtea de Argeş. Pronaosul are o situaţie unică între monumentele epocii din punct de vedere arhitectonic. Are aspectul unui dreptunghi cu axa perpendiculară pe axa bisericii, prezentând similitudini doar cu unele biserici de la Muntele Athos.

Cu un bogat repertoriu iconografic, biserica a fost pictată în tehnica fresco în 1638 şi 1775, fiind reparată în anul 1817 de călugării pictori din mănăstire, în 1915 de Dimitrie Belizarie, iar în 1942, de Cantini şi Ioan Musceleanu. De asemenea, în anii 1854 şi 1855 Nicolae Grigorescu a pictat mai multe icoane pentru Mănăstirea Căldăruşani. Din pictura originală se păstrează doar tablourile votive din pronaos, reprezentând pe Matei Basarab şi pe Elena Doamna.

Pridvorul bisericii, adăugat în 1778, cu coloane masive de zidărie a suferit modificări ca şi alte părţi ale bisericii. Cu toate aceste modificări, lăcaşul este reprezentativ pentru arhitectura bisericească din Ţara Românească.

În interiorul bisericii se află icoana Maicii Domnului, Făcătoarea de Minuni, de o mare expresivitate artistică, precum şi moaştele Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti, aşezate la loc de cinste.

Lăcaşul adăposteşte o bogată colecţie de icoane şi tablouri pictate Nicolae Grigorescu, Evghenie Lazăr, Gheorghe Tătărăscu, Sava Henţia, vechi manuscrise şi cărţi bisericeşti, argintărie, vase sfinte, veşminte arhiereşti, broderii de aur şi argint.

Ansamblul mănăstirii mai cuprinde şi biserica de cimitir cu hramul Sfântului Ioan Evanghelistul, zidită în 1817, stăreţia, cancelaria, arhondaria şi alte anexe zidite în secolul al XIX-lea.

Aşezământul de la Căldăruşani a fost, de-a lungul timpului, un important centru de activitate culturală şi meşteşugărească, dovadă fiind bogatele colecţii de manuscrise bisericeşti realizate de monahii care au vieţuit aici, şcoala de pictură care a funcţionat începând din secolul al XVIII-lea. Nume ca Evghenie Lazăr, Nicolae Teodorescu, Nicolae Grigorescu în pictură, Macarie Arhimandritul, protos. Chiril Arvinte, , arhim. Martinian Stoienescu, episcopul Athanasie Dincă în muzică, Ghervasie, Acachie, Nicodim Greceanu, Rafail în caligrafie, sunt legate de Mănăstirea Căldăruşani dar şi de renaşterea artistică şi duhovnicească din Muntenia veacurilor XVIII-XIX.

Monahii căldăruşăneni aflaţi într-o epocă de efervescenţă spirituală, de autentică trăire isihastă, aveau trainice şi constante legături cu Sfântul Munte Athos dar şi cu celelalte centre ortodoxe din Orient de unde erau aduse manuscrise pentru a fi traduse şi copiate, izvoade de icoane şi materiale pentru pictură.

Mărturie a vieţii artistice de la Căldăruşani stau şi cele trei mari muzee ale mănăstirii ce se constituie în cel mai bogat ansamblu muzeal mănăstiresc din Arhiepiscopia Bucureştilor. Acestora li se se adaugă activitatea tipografică legată de Macarie ieromonahul şi Sfântul Mitropolit Grigorie Dascălul, un mare traducător din tezaurul duhovnicesc al operelor Sfinţilor Părinţi, format la şcoala Sfântului Paisie Velicicovski de la Mănăstirea Neamţ. În tipografia de la Căldăruşani s-a tipărit monumentala colecţie în 12 volume ale Vieţilor Sfinţilor, iar în 1833, Oglinda omului celui din lăuntru, potrivit https://manastireacaldarusani.ro.

Mănăstirea Căldăruşani a fost păstorită o vreme de Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani, canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 20-21 octombrie 2005 şi care are ziua de sărbătorire la 3 decembrie. Rezultatele pe care le-a avut la Cernica, refăcând vatra monahală în doar cinci ani şi adunând în jurul lui peste o sută de ucenici, au făcut ca, în 1793, mitropolitul Filaret al II-lea să-i dea în seamă şi Mănăstirea Căldăruşani, conducându-le pe amândouă din aprilie 1794 şi până la moartea sa, în decembrie 1806.

Recent, Ansamblul de la Căldăruşani a fost supus unui amplu proces de restaurare. În iulie 2023, proiectul denumit "Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural din ansamblu de monumente istorice a Mănăstirii Căldăruşani" era realizat în proporţie de 82%, Bisericile Sf. Dimitrie şi Sf. Ioan Evanghelistul, fiind restaurate şi urmând a fi introduse în circuitul turistic. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru) 

Foto: (c) PAUL BUCIUTA/Arhivă istorică AGERPRES