Jacob Jordaens este unul dintre cei trei pictori flamanzi ce au abordat stilul baroc, alături de Peter Paul Rubens şi Anthony van Dyck, şi au impus prestigiul şcolii de pictură la vremea respectivă, în secolul al XVII-lea.

Artistul s-a născut la 19 mai 1593, fiind primul dintre cei unsprezece copii ai bogatului negustor de in Jacob Jordaens Sr. şi al Barbarei van Wolschaten din Anvers. Se cunosc puţine date despre educaţia timpurie a lui Jordaens. Se presupune că a primit avantajele educaţiei oferite de obicei copiilor din clasa sa socială, presupunere susţinută de scrisul său clar de mână, de competenţa sa în limba franceză şi de cunoştinţele sale de mitologie, potrivit www.jacobjordaens.org.

Familiaritatea lui Jordaen cu subiectele biblice este evidentă în numeroasele sale picturi religioase, iar interacţiunea sa personală cu Biblia a fost întărită de convertirea sa ulterioară de la catolicism la protestantism. Asemenea lui Rubens, a studiat sub Adam van Noort, care era singurul său profesor. În acest timp, Jordaens a locuit în casa lui Van Noort şi a devenit foarte apropiat de restul familiei. După opt ani de pregătire cu Van Noort, s-a înscris în Breasla Sf. Luca ca "waterscilder" sau artist de "acuarelă". Acest mediu a fost adesea folosit pentru pregătirea desenelor pentru tapiserie în secolul al XVII-lea. A executat adesea cartoane pentru tapiserii ("Cai mari", Viena; "Istoria lui Ahile", "Scene rustice", opt tapiserii cu Proverbe, Taragona, Muzeul Diecezan). Simţul său înnăscut pentru arta decorativă, vizibil în toate lucrările sale, s-a manifestat din plin în amplele picturi din sala Orania a palatului Huis ten Bosch din Haga ("Triumful lui Frederik-Henry", 1652; schiţe la Anvers, Bruxelles, Varşovia).

În acelaşi an al intrării sale în breaslă, 1616, s-a căsătorit cu fiica cea mare a profesorului său, Anna Catharina van Noort, cu care a avut trei copii. În 1618, Jordaens a cumpărat o casă în Hoogstraat (zona din Anvers în care a crescut). Mai târziu, a cumpărat casa alăturată pentru a-şi extinde gospodăria şi spaţiul de lucru în 1639. A trăit şi a lucrat aici până la moartea sa în 1678.

Jordaens nu a călătorit niciodată în Italia pentru a studia arta clasică şi renascentistă. În ciuda acestui fapt, el a făcut multe eforturi pentru a studia tipărituri sau lucrări ale maeştrilor italieni disponibile în nordul Europei. A studiat Tizian, Veronese, Caravaggio şi Bassano, fie prin tipărituri, copii sau originale (cum ar fi "Madona Rozariului" a lui Caravaggio). Opera sa trădează însă tradiţiile locale, în special tradiţiile de gen ale lui Pieter Bruegel cel Bătrân, înfăţişând cu onestitate şi autenticitate viaţa flamandă şi arătând oamenii de rând în actul de expresii festive ale vieţii. Comenzile sale veneau frecvent de la patroni şi clerici flamanzi bogaţi, deşi mai târziu în cariera sa a lucrat şi pentru tribunale şi guverne din întreaga Europă. Pe lângă o mare producţie de picturi monumentale în ulei, a fost un designer prolific de tapiserii, o carieră care reflectă pregătirea sa timpurie ca pictor în "acuarelă".

Cele mai bune opere ale sale, strălucind de tinereţe, datează din anii 1615-1625, portrete sobre pictate cu scrupulozitate şi afecţiune realizate într-o tehnică somptuoasă: "Familia Van Noort" (Kaseel), "Familia Jordaens" (Prado). Subiectele religioase sunt tratate în grupuri de figuri mari sau scene de gen, ca în secolul al XVI-lea: "Cei patru evanghelişti" (Luvru), Isus în casa Martei" (Lille), "Prezentarea la templu" (Anvers, Casa lui Rubens), "Sfânta Familie" (Bruxelles). Capodopera sa este "Rodnicia pământului" (Bruxelles). De la o operă la alta, gustul baroc se accentuează, manifestând cel mai bogat temperament din epocă.

Importanţa lui Jordaens poate fi observată şi prin numărul de discipoli. Breasla Sf. Luca a înregistrat oficial cincisprezece elevi din 1621 până în 1667, dar alţi şase au fost înregistraţi ca elevi în documentele judecătoreşti şi nu în evidenţele Breslei. Printre aceştia, se numărau vărul său şi fiul său, Iacov. La fel ca Rubens şi alţi artişti din acea vreme, atelierul lui Jordaens s-a bazat pe asistenţii şi discipolii săi în producţia picturilor sale. Nu mulţi dintre aceşti elevi au ajuns să devină faimoşi, dar o poziţie în studioul lui Jordaens era foarte de dorit pentru tinerii artişti din toată Europa. (alte surse: ''Istoria ilustrată a picturii de la arta rupestră la arta abstractă'', Ed. Meridiane, 1968; "Enciclopedia picturii flamande şi olandeze", Robert Genaille, Ed. Meridiane, 1975) AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Roxana Losneanu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: nationalgallery.org.uk