Politicianul Sir Joseph Austen Chamberlain, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1925, pentru negocierea Pactului de la Locarno, s-a născut în Birmingham, la 16 octombrie 1863, potrivit https://www.nobelprize.org/.

După studii universitare la Cambridge, a petrecut nouă luni la École des Sciences Politiques din Paris şi douăsprezece luni la Berlin. În 1887, când s-a întors la Birmingham, a devenit secretarul privat al tatălui său, Joseph Chamberlain, puternicul politician cunoscut şi sub numele de "Empire-builder". În 1892, la 29 de ani, a fost ales în Camera Comunelor, reprezentând East Worcestershire. La moartea tatălui său în 1914, Austen a devenit membru în Camera Comunelor, reprezentând West Birmingham. A ocupat acest loc până la moartea sa, în 1937.

A fost membru al Camerei Comunelor, timp de patruzeci şi cinci de ani, în două perioade: din 1892 până în 1922, când Lloyd George a demisionat din funcţia de prim-ministru; din 1922 până la moartea sa în 1937.

În timpul Primului Război Mondial, în guvernul de coaliţie format de politicianul liberal Herbert Asquith, în 1915, Chamberlain a deţinut funcţia de secretar de stat pentru India. A demisionat în 1917. Când David Lloyd George a format un guvern de coaliţie după alegerile din 1918, l-a numit cancelar al Fiscului. Chamberlain a ocupat acest post între 1919 şi 1921, cu distincţie, plătind datoriile enorme acumulate în timpul războiului, menţinând o monedă stabilă şi întărind creditul naţional.

După retragerea lui Bonar Law de la conducerea Partidului Conservator, în 1921, Chamberlain i-a succedat timp de optsprezece luni. În acel moment, coaliţia lui Lloyd George se clătina şi oamenii din rândul Partidului Conservator doreau să se desprindă de ea. Când Chamberlain a fost alături de primul ministru, partidul, retrăgându-se din coaliţie, l-a plasat întâi pe Bonar Law în această funcţie şi apoi pe Stanley Baldwin.

Joseph Austen Chamberlain a fost secretar de stat pentru afaceri externe în guvernul Baldwin (1924-1929). În 1925, în numele guvernului său, a respins Protocolul de la Geneva într-un discurs adresat Consiliului Societăţii Naţiunilor, nu atât pentru că impunea arbitrajul obligatoriu al disputelor internaţionale, cât faţă de puterea de decizie a Consiliului asupra modalităţii în care să acţioneze statele membre pentru a impune autoritatea Ligii în timp de criză. El a temperat efectul acestei respingeri sugerând că cea mai bună modalitate teoretică de a face faţă situaţiilor pe măsură ce acestea au apărut a fost "să suplimenteze Convenţia făcând aranjamente speciale pentru a satisface nevoile speciale".

Sursa foto: britannica.com 

După o pregătire meticuloasă în vara lui 1925, reprezentanţii a şapte puteri - Marea Britanie, Germania, Franţa, Belgia, Italia, Polonia şi Cehoslovacia - s-au întâlnit la Locarno, în sudul Elveţiei, la 5 octombrie 1925. La 16 octombrie, miniştrii de externe au parafat documentele cunoscute sub numele de "Acordurile de la Locarno". În total, cele opt tratate sau acorduri, au inclus Pactul de Garanţie a Rinului (sau "Pactul de la Locarno") cu Germania, Belgia, Franţa, Marea Britanie şi Italia ca semnatari; tratate individuale de arbitraj între Germania şi fostele naţiuni inamice; tratate de garantare privind Franţa, Polonia şi Cehoslovacia; şi o notă colectivă privind intrarea Germaniei în Liga Naţiunilor, potrivit https://www.nobelprize.org/.

Sir Joseph Austen Chamberlain a fost primit, la Londra, cu ovaţii, fiind numit Cavaler al Jartierei, iar un an mai târziu, împreună cu Gustav Stresemann, ministrul german de externe, şi Aristide Briand, ministrul francez de externe, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace.

S-a ocupat, apoi, de chestiuni privind China şi Egipt. El a dat dovadă de fermitate în apărarea intereselor britanice împotriva atacurilor naţionaliştilor chinezi, dar, lipsit de cooperarea deplină din partea Statelor Unite şi Japoniei, nu a putut găsi soluţii pe termen lung. Pentru a oferi un model permanent pentru relaţiile anglo-egiptene, Chamberlain a întocmit un proiect de tratat, în 1927, care anticipa tratatul semnat la mijlocul anilor treizeci.

În 1931, când Ramsay MacDonald a format un nou guvern (1931-1935), Sir Austen Chamberlain a fost numit în funcţia de Prim Lord al Amiralităţii. Acesta a decis totuşi să nu participe la alegerile generale din acelaşi an, potrivit https://www.oxfordreference.com/.

Sir Joseph Austen Chamberlain a murit la 17 martie 1937. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Roxana Losneanu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: npg.org.uk