Podul Rio-Antirrio este cel mai lung pod cu tiranţi (element de construcţie executat din cabluri, lanţuri, bare de oţel sau din beton armat, care are rolul de a prelua forţe de întindere) multifuncţional din lume. Acesta traversează Golful Corint lângă Patras, legând oraşul Rio din Peloponez de Antirrio din Grecia continentală.

Numele său oficial este Podul Charilaos Trikoupis. Charilaos Trikoupis a fost un prim-ministru grec din secolul al XIX-lea; a sugerat ideea de a construi o punte între Rio şi Antirrio. Proiectul era prea scump la acea vreme, când Grecia încerca să înceapă cu întârziere revoluţia industrială, notează www.nafpaktos.gr.

Podul lung de 2.880 m (aproximativ 1,8 mile) îmbunătăţeşte accesul către şi dinspre Peloponez, la care anterior se putea ajunge doar cu feribotul sau prin istmul Corintului, la extremitatea sa de est. Lăţimea sa este de 28 m - are două benzi pentru vehicule pe sens, o bandă de urgenţă şi o pasarelă pentru pietoni. Porţiunea sa de 2.252 m este cea de-a doua cea mai lungă punte de cablu din lume, mai notează www.nafpaktos.gr.

Podul a fost planificat la mijlocul anilor 1990 şi a fost construit de un consorţiu franco-grec condus de grupul francez Vinci, şi care include companiile greceşti Hellenic Technodomiki-TEV, J&P-Avax, Athena, Proodeftiki şi Pantechniki. Consorţiul operează podul în concesiune sub subsidiara sa G.E.F.Y.R.A., greacă pentru "pod", transportator franco-grec al conexiunii de peste mări a filialei Rio-Antirrio.

Arhitectul principal a fost Berdj Mikaelian. Pregătirea şantierului şi dragarea au început în iulie 1998, iar construcţia pilonilor masivi de susţinere în 2000. Cu aceştia finalizaţi în 2003, au început lucrările la punţile de trafic şi la cablurile de susţinere. La 21 mai 2004 a fost finalizată construcţia principală; au rămas de montat doar utilaje (trotuare, balustrade etc.) şi hidroizolaţii, mai arată www.nafpaktos.gr.

Podul Rio-Antirrio a fost deschis la 7 august 2004 cu o săptămână înainte de deschiderea Jocurilor Olimpice de vară din 2004 de la Atena. În aproape două decenii, a schimbat peisajul economic din Grecia. Podul Rio-Antirrio, care leagă Peloponezul de Grecia Centrală, a avut scopul de a uşura mult transportul de pasageri şi mărfuri, menţionează greekreporter.com.

Deschiderea podului a fost o sărbătoare, primii oameni care l-au traversat oficial fiind nimeni alţii decât purtătorii olimpici de torţă ai Jocurilor Olimpice din 2004. Un membru al grupului a fost Otto Rehhagel, antrenorul german de fotbal care a condus echipa naţională a Greciei la triumful în Campionatul European din 2004. Un altul a fost Costas Laliotis, fostul ministru al Lucrărilor Publice în mandatul căruia începuse proiectul, precizează www.nafpaktos.gr.

Acest pod este considerat pe scară largă a fi o capodoperă inginerească, datorită mai multor soluţii aplicate pentru a acoperi amplasamentul dificil. Aceste dificultăţi includ ape adânci, materiale nesigure pentru fundaţii, activitatea seismică, probabilitatea de tsunami şi extinderea Golfului Corint din cauza tectonicii plăcilor.

Din cauza condiţiilor particulare ale strâmtorilor, au trebuit luate în considerare câteva probleme unice de inginerie. Adâncimea apei atinge 65 m, fundul mării este în mare parte din sedimente afânate, activitatea seismică şi posibilitatea de mişcare tectonică este semnificativă, iar Golful Corint se extinde cu o rată de aproximativ 30 mm pe an. Din aceste motive s-au aplicat tehnici speciale de construcţie. Digurile nu sunt îngropate în fundul mării, ci se sprijină mai degrabă pe un pat de pietriş care a fost nivelat cu meticulozitate până la o suprafaţă uniformă (un efort dificil la această adâncime).

În timpul unui cutremur, digurile trebuie lăsate să se deplaseze lateral pe fundul mării, cu patul de pietriş absorbind energia. Părţile podului sunt conectate la stâlpi folosind cricuri şi amortizoare pentru a absorbi mişcarea; o conexiune prea rigidă ar duce la defectarea structurii podului în cazul unui cutremur. De asemenea, era important ca podul să nu aibă o marjă laterală prea mare pentru a nu deteriora pilonii. Există prevederi pentru extinderea treptată a strâmtorii pe durata de viaţă a podului.

Podul a primit în 2006 Premiul pentru Structură Remarcabilă de la Asociaţia Internaţională pentru Poduri şi Inginerie Structurală. În 2011, podul a fost prezentat la televizor într-un episod al lui Richard Hammond Engineering Connections, mai arată www.nafpaktos.gr. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Cristian Anghelache, editor online: Andreea Preda) 

Sursa fotografiilor: athensgreecenow.com