Ortodoxe
Sf. Mc. Evlampie şi sora sa, Evlampia; Sf. Cuv. Vasian şi Teofil Mărturisitorul

Greco-catolice
Sf. m. Eulampie şi sora sa Eulampia

Romano-catolice
Sf. Daniel Comboni, ep.


Sfinţii Mucenici Evlampie şi Evlampia sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 10 octombrie.

Aceşti sfinţi mucenici erau frate şi soră şi făceau parte dintr-o familie nobiliară, care avea domeniul în Nicomidia. Amândoi erau creştini.

În timpul persecuţiilor sângeroase declanşate de împăratul roman Diocleţian (284-305) împotriva celor care credeau în Iisus Hristos, tânărul Evlampie s-a refugiat împreună cu alţi creştini în munţi şi prin ascunzători.

Trimis în cetate să cumpere pâine, Evlampie a fost surprins când citea un ordin al autorităţilor afişat deasupra porţilor cetăţii privitor la persecutarea creştinilor. Sfântul Evlampie citea şi râdea, căci considera asta ca o mare nebunie a împăratului, care se înarma, gândea el, nu spre inamicii imperiului, ci spre cei nevinovaţi, încât singur aducea la pustiire împărăţia sa, omorând în chinuri nespuse mulţime de creştini.

Atunci a fost prins, a fost dus la judecată şi chinuit pentru a se lepăda de credinţa în Hristos.

Pus în faţa autorităţilor, pentru că era tânăr şi frumos, judecătorul spunea: "Însăşi faţa ta te arată că nu faci parte dintre oamenii cei proşti, ci că eşti de neam nobil şi cinstit. Deci să nu doreşti, frumosule tânăr, ca în deşert să pierzi un chip aşa de frumos ca acesta şi să aduci întru necinste neamul tău cel bun, ci îngrijeşte-te ca mai bine să-ţi înmulţeşti slava şi cinstea ta şi a întregului tău neam, pentru că de vei asculta porunca împărătească şi de te vei închina împreună cu noi zeilor, apoi vei fi cinstit şi slăvit de noi toţi, iar de la împărat vei primi daruri şi la o înaltă dregătorie te va ridica şi vei petrece în fericire zilele tale". (Vieţile Sfinţilor)

"Inima ta este plină de înşelăciune şi pe buzele tale sunt cuvinte viclene; deşarte şi mincinoase sunt toate făgăduinţele tale", i-a răspuns Sfântul Evlampie.

Auzind sora lui, Evlampia, cum că fratele ei pătimeşte chinuri pentru Hristos, a alergat acolo, şi, stând în mijlocul adunării, a mărturisit că şi ea este creştină.

Au fost amândoi torturaţi şi apoi au fost scoşi în afara cetăţii pentru a fi omorâţi. Sfântului Evlampie i s-a tăiat capul, iar sora sa, Sfânta Evlampia, înainte de a fi ucisă, şi-a dat sufletul său în mâinile Mântuitorului Hristos. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cristian Anghelache)