În partea de nord a satului Garvăn din comuna Jijia, judeţul Tulcea, s-au descoperit după 1939, urmele unei vechi aşezări romano-bizantine Dinogeţia, potrivit lucrării "România. Ghid Atlas al Monumentelor Istorice" (Editura Sport Turism, Bucureşti, 1979).

Ruinele de pe popină (loc mai înalt, neinundabil care apare ca o insulă în bălţile Dunării, potrivit DEX), numită "Bisericuţa" de oamenii locului, au fost semnalate încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. O schiţă de plan a fost publicată, în 1868, de E. Desjardins, iar o altă schiţă a fost publicată mai târziu de Gr. Tocilescu. Cea mai veche menţiune a acestui toponim o găsim la geograful Ptolemeu ("Dinodheteia"), care face şi o localizare exactă. De asemenea, Dinogeţia mai apare menţionată în "Itinerarium Antonini", sub forma "Dinigettio", în "Notitia Dignitatum" ca "Dinogothia", precum şi în secolul VII de Geograful din Ravena, cu numele "Dinogethia", se arată pe https://www.info-delta.ro/.

Săpăturile arheologice începute în 1939 şi reluate după 1949, când s-a precizat momentul iniţial al construirii cetăţii şi etapele succesive de refacere, au scos la iveală resturi de cultură materială încă din neolitic. Romanii au găsit aici o aşezare geto-dacă a cărei populaţie întreţinuse strânse relaţii comerciale cu oraşele greceşti. Unităţile militare romane cantonate aici aveau misiunea de a apăra graniţele imperiului.

Ruinele Cetăţii Dinogeţia, judeţul Tulcea, 23 august 1994.

Foto: (c) EUGEN ENĂCHESCU/Arhiva istorică AGERPRES

În timpul lui Diocleţian (284-305) au fost luate noi măsuri de întărire a securităţii imperiului, măsuri menţinute şi de Constantin cel Mare (306-337). Aici au fost aduse două legiuni: I "Iovia-Scythica", cu sediul la Noviodunum (Isaccea) şi II "Heracleea", cu sediul la Troesmis (Igliţa), având misiunea să apere Dobrogea. S-au executat noi fortificaţii, în cadrul cărora un rol important îl juca cetatea Dinogeţia, ridicată în timpul lui Diocleţian şi ale cărei ziduri au rezistat până în secolul VI.

Au fost descoperite urme ale unor distrugeri, ce au avut loc în a doua jumătate a secolului al IV-lea, se pare legate de invazia hunilor în 375. În secolele IV-V s-au ridicat noi construcţii, apropiate ca tehnică de cele din timpul lui Diocleţian şi Constantin cel Mare. Totuşi, cele mai însemnate refaceri de construcţii şi anexe au avut loc în timpul împăraţilor Anastasius I şi Iustinian, potrivit site-ului Repertoriul Arheologic Naţional (RAN), http://ran.cimec.ro/.

Un zid de incintă, gros de 3 metri, a fost ridicat direct pe stânca naturală. Acesta închidea platoul sau partea cea mai înaltă, de formă neregulată a popinei "Bisericuţa". Poziţia dominată a terenului, la care s-a adăugat un astfel de zid de împrejmuire, care probabil avea cel puţin 2-3 metri înălţime, constituiau un bun mijloc de apărare. Din loc în loc, zidul de incintă era întărit cu turnuri exterioare în formă de potcoavă. Din cauza terenului în pantă, turnurile în număr de 14 au baza la un nivel mai jos decât zidul cetăţii. Fiecare turn avea parter, unde se cobora pe o scară de lemn, şi etaj aşezat pe grinzi groase de lemn care se mai vedea la turnurile 4 şi 10. Parterul turnurilor servea pentru păstrarea muniţiilor şi a proviziilor, iar etajul era pentru apărare. Ca material de construcţie pentru zidul de incintă şi turnuri s-a folosit piatră de şist din dealul Bugeacului, alternând în multe locuri cu cărămidă romană, de bună calitate. Legătura dintre ele se făcea cu mortar de var şi nisip, în care, în cursul secolului IV s-au amestecat bucăţi mărunte de cărămidă pisată.

Ruinele Cetăţii Dinogeţia, judeţul Tulcea, 23 august 1994.

Foto: (c) EUGEN ENĂCHESCU/Arhiva istorică AGERPRES

Pe latura de sud-est a cetăţii, unde panta platoului era mai joasă şi deci mai uşor accesibilă, se afla poarta principală. Aceasta era străjuită de două turnuri de apărare, iar pe laturile de vest şi nord existau alte două porţi mai mici, prin care nu se putea pătrunde decât cu piciorul. Astfel de deschideri trebuiau să fie cât mai puţine şi cât mai mici, pentru ca duşmanul să nu se strecoare în cetate decât cu mare dificultate. La poarta cea mare şi la poarta cea mică s-au folosit pentru construcţie blocuri de piatră de calcar, tăiate regulat şi monumente sculpturale mai vechi, dar şi şist din dealurile Bugeacului şi cărămidă romană, utilizate şi pentru zidul de incintă.

De la poarta principală se putea merge spre mijlocul cetăţii pe strada principală (via principalis). Aceasta avea lăţimea de circa 4 metri şi este cea mai largă stradă din interiorul cetăţii, fiind construită direct pe stânca ce urcă în pantă lină spre interior. De o parte şi de alta a străzii principale se înălţau clădiri ce aveau un caracter oficial şi porneau diferite ulicioare neregulate şi înguste (largi de doar 1.50-2 m).

Ruinele Cetăţii Dinogeţia, judeţul Tulcea, 23 august 1994.

Foto: (c) EUGEN ENĂCHESCU/Arhiva istorică AGERPRES

În a doua parte a domniei lui Iustinian, mai precis în anul 559, Dinogeţia a fost distrusă de un atac al hutrigurilor (trib huno-bulgar), după care nu s-a mai putut reface decât parţial şi a decăzut treptat, conform lucrării "România. Ghid Atlas al Monumentelor Istorice" (Editura Sport Turism, Bucureşti, 1979).

Împăratul Ion Tsimiskes (969-976) a împins din nou graniţa Imperiului bizantin până în Dobrogea. Aici a creat un ducat Paristrion care îşi avea capitala în Durostolon (Silistra); teritoriul său cuprindea şi Dinogeţia.

Ruinele Cetăţii Dinogeţia, judeţul Tulcea, 23 august 1994.

Foto: (c) EUGEN ENĂCHESCU/Arhiva istorică AGERPRES

În perioada secolelor X-XII zidurile vechii cetăţi romane au fost reconsolidate şi amplificate. În afara construcţiilor din piatră şi cărămidă s-au descoperit numeroase bordeie, locuite de o populaţie ce se ocupa cu agricultura, pescuitul, creşterea vitelor şi vânătoarea. S-au descoperit şi unelte care atestă dezvoltarea meşteşugurilor; se prelucra fierul, se turnau vase şi obiecte din bronz şi plumb. Începând din secolul al XI-lea, aşezarea a intrat într-o perioadă de decădere, în secolul al XIII-lea ajungând la încetarea completă a activităţii.

Ruinele Cetăţii Dinogeţia, judeţul Tulcea, 23 august 1994.

Foto: (c) EUGEN ENĂCHESCU/Arhiva istorică AGERPRES

În interiorul cetăţii au fost descoperite resturile unei bisericuţe. Construită în secolul XI, ea avea dimensiuni modeste: o navă pătrată cu pilaştri la colţuri, cu absidă la răsărit şi o cupolă sau turlă. Zidurile s-au păstrat doar până la înălţimea de 30 cm, fiind realizate din piatră brută, alternând cu porţiuni din câte trei rânduri de cărămizi. Unele fragmente de mortar păstrează culori de tempera, provenind, probabil, de la pictura anterioară. Au fost descoperit 92 morminte în perimetrul cetăţii, împrejurul bisericii, se arată pe http://ran.cimec.ro/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; redactor Arhiva Foto: Vlad Ruşeanu; editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru)

***Explicaţie foto din deschidere: Ruinele Cetăţii Dinogeţia, judeţul Tulcea, 23 august 1994.