Unanim recunoscut drept unul dintre creatorii biologiei celulare moderne, provenind dintr-o familie de intelectuali, George Emil Palade s-a născut la Iaşi, la 19 noiembrie 1912, potrivit site-ului Academiei Române, https://acad.ro/. Ziua de naştere a savantului a devenit Ziua Cercetătorului şi Proiectantului din România, fiind instituită prin hotărârea de guvern nr. 764/1994, în semn de omagiu faţă de activitatea ştiinţifică a acestuia.

În 1930 a intrat la Şcoala de Medicină de la Universitatea din Bucureşti, unde a arătat un interes crescut pentru ştiinţele biomedicale. Timp de şase ani s-a pregătit în medicină internă, însă şi-a susţinut teza de doctorat, în 1940, în anatomie microscopică având titlul "Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi fiziologie comparativă". În 1943 a devenit, prin concurs, conferenţiar universitar la Catedra de Anatomie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, după ce parcursese, etapele de preparator (încă din timpul studenţiei), asistent şi şef de lucrări, potrivit lucrării "Membrii Academiei Române 1866-2003" (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003).

Crin Halaicu (dr), primarul general al Capitalei, îi decernează titlul de ”Cetăţean de onoare al Municipiului Bucureşti” biologului George Emil Palade, Bucureşti, 12 mai 1992. 

Foto: (c) VIOREL LĂZĂRESCU /Arhiva istorică AGERPRES

A făcut parte din corpul medical al Armatei române, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1946 a plecat în SUA ca "visiting professor" la Institutul "Rockefeller" din New York pentru cercetări medicale iar în 1952 a obţinut cetăţenia americană. În 1961 a devenit şeful Departamentului de Biologie Celulară al Institutului "Rockefeller" din New York şi, din 1972, profesor de biologie celulară a Universităţii Yale din New Haven (Connecticut), unde a condus Departamentul de Biologie Celulară. Din 1990 a lucrat la Universitatea din San Diego (California), notează site-ul https://acad.ro/.

A creat "Fixatorul Palade" pentru microscopia electronică (1952), a descris structura ultrafină a mitocondriei şi topografia unor enzime ale catenei de oxireducere celulară (1952-1953), a descoperit ribozomii, organite implicate în sinteza proteinelor, numite în literatura de specialitate "Granule Palade" (1953). Împreună cu profesorul canadian Keith Porter, a definit, în 1954, reticulul endoplasmatic ca un sistem de canale, vezicule, cisterne prezente în orice celulă vegetală sau animală. A reuşit să explice originea acestui reticul. S-a preocupat şi de câteva structuri particulare, cum ar fi: conformaţia stigmei flagelatelor, modificările intervenite în ultrastructura anumitor celule care funcţionează în organism şi îndeplinesc funcţii precis conturate, celulele secretorii ale pancreasului. O atenţie aparte a acordat structurii moleculare şi supramoleculare a membranelor intracelulare, în special formaţiunilor membranare care alcătuiesc tilacoidele granale şi intergranale ale cloroplastelor. Pe plan medical, investigaţiile sale s-au îndreptat asupra structurii şi funcţiunilor de transport ale pereţilor sangvini, notează volumul amintit mai sus.

Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în numeroase lucrări, studii, comunicări, rapoarte apărute în reviste de prestigiu din întreaga lume, acum intrate în istoria biologiei şi medicinii. Împreună cu profesorul Keith Porter a editat revista "The Journal of Cell Biology" ("Revista de Biologie Celulară"), una dintre cele mai importante publicaţii ştiinţifice din domeniul biologiei celulare.

Începând din 1965 a revenit de mai multe ori în ţară. În 1979, a susţinut inaugurarea, la Bucureşti, a Institutului Celular de Biologie şi Patologie "Nicolae Simionescu", creaţie a doi importanţi cercetători români - profesorul Nicolae Simionescu şi soţia sa, academician Maya Simionescu. În 1994 a fost numit consilier al preşedintelui Academiei Române.

I-au fost acordate numeroase premii de înalt prestigiu ştiinţific, precum "Premiul Passano" (1964), "Premiul Albert Lasker" (1966), "Premiul Hurwitz" (1970). În 1986, a primit din partea SUA distincţia "National Medal of Science", potrivit www.nationalmedals.org. A fost membru al Academiei de Arte şi Ştiinţe din New York, al Academiei Americane de Ştiinţe (1961), dar şi membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (AOSR) şi membru fondator, preşedinte de onoare al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă a Academiei Române. La 31 martie 1975 a fost ales membru de onoare din străinătate al Academiei Române.

În 1974 a fost laureat al premiului Nobel pentru medicină împreună cu profesorul Albert Claude de la Universitatea Liberă din Bruxelles şi cu profesorul Christian de Duve de la Universitatea "Rockefeller" din New York, pentru "descoperirile lor privind organizarea structurală şi funcţională a celulei", cei trei revoluţionând domeniul biologiei celulare, potrivit https://www.nobelprize.org/.

Un simpozion ştiinţific a avut loc, în onoarea sa, în 1999, la Universitatea din San Diego, California, la care au participat oameni de ştiinţă din întreaga lume. Cu acest prilej, s-a luat hotărârea ca Universitatea să constituie ''The George E. Palade Fellowship Fund''.

Preşedinţia României i-a conferit, în 2000, Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Mare Cruce şi în 2007, Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Colan pentru întreaga sa activitate ştiinţifică, potrivit https://canord.presidency.ro/.

Biologul american de origine americană a murit la 8 octombrie 2008, la San Diego, California, la vârsta de 96 de ani, potrivit https://acad.ro/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Cristian Anghelache, editor online: Alexandru Cojocaru)

***Explicaţie foto din deschidere: Biologul şi medicul american de origine română George Emil Palade, membru de onoare al Academiei Române, laureat al premiului Nobel pentru medicină pe anul 1974, Bucureşti, 18 noiembrie 2003.