Maria Brâncoveanu a fost fiica lui Neagu postelnicul din Negoeşti şi nepoata lui Antonie Vodă din Popeşti, domn al Ţării Româneşti, în anii 1669-1672. Încă din timpul domniei acestuia, tânărul boier Constantin Brâncoveanu, viitorul soţ al Mariei şi domn al Ţării Româneşti (1688-1714), deţinea la Curte demnitatea de paharnic, făcându-se cunoscut pentru nobleţea, destoinicia şi blândeţea sa.

Cei doi tineri, Maria şi Constantin, s-au căsătorit în anul 1674, iar în familia lor s-au născut unsprezece copii, şapte fete şi patru băieţi.

Primul copil al lor, o fată pe care au botezat-o Stanca, numele bunicii sale din partea tatălui, Stanca Cantacuzino, s-a născut la doi ani după căsătorie. Au urmat Maria, în 1678, şi Ilinca, în 1682. În 1683 în familia Brâncoveanu s-a născut primul băiat, Constantin, cel care a suferit cele mai mari chinuri, torturat împreună cu tatăl său, voievodul Constantin Brâncoveanu, în urma mazilirii voievodului, când toată familia a fost închisă la Constantinopol. În 1685 s-a născut Ştefan. S-au născut apoi Safta, în 1686, Radu, în 1690, Ancuţa, în 1691, Bălaşa, în 1693, şi Smaranda, în 1696. În 1697 sau 1698 în familia domnitoare s-a născut şi cel din urmă băiat, Matei.

Constantin Brâncoveanu, la cererea şi la rugămintea Sfatului, a acceptat domnia, devenind domnitorul Ţării Româneşti, în 1688.

Sărbătoarea Sf. Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă şi cei patru fii ai săi: Constantin, Stefan, Radu, Matei şi Sfetnicul Ianache; in imagine: frescă (sec. al XVII-lea) din Mănăstirea Hurezi.

Foto: (c)  MIRCEA HUDEK/Arhiva istorică AGERPRES 

Venirea la domnie a lui Constantin Brâncoveanu a reprezentat un moment culminant, pe plan social-politic, în afirmarea puternicului şi bogatului neam brâncovenesc, ale cărui rădăcini se cufundau în negura istoriei. În ţară, voievodul Constantin Brâncoveanu a ctitorit una dintre cele mai strălucite epoci ale culturii vechi româneşti.

În anul 1714, Constantin Brâncoveanu şi Doamna Maria împlineau 40 de ani de căsnicie. În acelaşi an domnitorul urma să îşi sărbătorească împlinirea vârstei de 60 de ani. Numai că din pronie divină aceste sărbători s-au petrecut în Ceruri, căci în 15 august 1714, praznicul Adormirii Maicii Domnului, ziua de naştere a voievodului şi ziua în care doamna Maria îşi sărbătorea numele, soţul şi fiii săi au fost ucişi, martirizaţi într-o piaţă din Istanbul.

Înainte cu câteva luni, în 24 martie 1714, voievodul Constantin Brâncoveanu a fost arestat şi dus cu întreaga familie la Constantinopol, după ce toate bunurile şi averea descoperite în ţară i-au fost confiscate. Aruncat în temniţa de la Yedikule şi mutat apoi într-o alta, aflată lângă prima poartă a Seraiului, voievodul român a fost supus torturilor spre a mărturisi locurile unde şi-a ascuns averile.

În ziua de 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu şi cei patru fii, împreună cu clucerul Ianache Văcărescu, au fost scoşi din temniţă, desculţi, numai în cămaşă. Convoiul, care era deschis de cel mai mic dintre copii, Matei, şi era închis de voievodul Brâncoveanu, a fost purtat pe uliţele Constantinopolului spre locul de execuţie, din apropierea seraiului.

Sărbătoarea Sf. Martiri Brancoveni, Constantin Vodă şi cei patru fii ai săi: Constantin, Stefan, Radu, Matei şi Sfetnicul Ianache; in imagine: martiriul lui Constantin Brâncoveanu (Patriarhia Română).

Foto: (c) VIOREL LAZARESCU/ Arhiva istorică AGERPRES 

"Aceasta a fost ziua pe care sultanul a ales-o pentru decapitarea bărbaţilor Brâncoveni, după ce, timp de patru luni, fuseseră diavoleşte torturaţi, aproape zi de zi, uneori sub ochii de soţie şi mamă ai nefericitei doamne". ("Cerurile Oltului - scoliile Arhimandritului Bartolomeu la imaginile fotografice ale lui Dumitru F. Dumitru", Valeriu Anania, 1990)

Acolo, în faţa sultanului Ahmed al III-lea şi a marelui vizir, în prezenţa solilor curţilor împărăteşti europene, au fost omorâţi prin tăierea capului, întâi sfetnicul Ianache Văcărescu, continuând cu cei patru fii - Constantin, Ştefan, Radu şi Matei - şi încheind cu domnul român.

Destinaţie România : Domnitorul Constantin Brâncoveanu şi familia sa, pictură realizată de artistul Parvu Mutu, la Biserica Adormirea Maicii Domnului din cadrul Complexului brâncovenesc Râmnicu Sărat.

Foto: (c)  DORIN IVAN/AGERPRES FOTO 

Trupurile celor ucişi au fost aruncate în mare, fiind pescuite în aceeaşi zi şi înhumate într-o mănăstire din apropiere.

Osemintele lui Constantin Brâncoveanu au fost aduse în ţară abia în 1720, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730), de către doamna Maria Brâncoveanu, şi au fost înmormântate alături de osemintele lui Ion Mavrocordat în biserica Sf. Gheorghe Nou, ctitorie brâncovenească.

Biserica Sfăntul Gheorghe Nou din Bucureşti, ctitorie brâncovenească in care se păstrează moaştele Sfantului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu.

Foto: (c)  ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO 

După moartea voievodului, văduva, doamna Maria Brâncoveanu, şi familia sa, împreună cu cei doi nepoţi, Constantin, nepot de fiu rămas de la întâiul său născut, Sfântul Constantin, şi Maria, fiica Sfântului Ştefan, cel de-al doilea fiu al său, care imediat după uciderea părinţilor au fost reţinuţi ca robi, au fost surghiuniţi în Asia Mică. Doamna Maria, împreună cu ai săi, a reuşit să ajungă în ţară abia în 1717, eliberaţi din surghiunul de la Kutahia, unde erau ţinuţi după uciderea Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu.

Văduva domnului Ţării Româneşti Constantin Brâncoveanu, Maria Brâncoveanu, fiicele, ginerii şi nepoţii puteau acum să încerce să-şi refacă vieţile, după ce se "mântuiseră ", aşa cum scria într-un document chiar Maria Brânvoveanu, în 17 iunie 1717, "de la mari şi cumplite pedepse şi patimi", revenind la pământul nostru în ţară.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în zilele de 20-21 iunie 1992, l-a canonizat pe Voievodul martir, Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii şi rudenia sa, Ianache, trecându-i în rândul sfinţilor, cu zi de prăznuire în calendar la 16 august.

"Iar dacă seminţia de parte bărbătească din neamul Brâncovenilor - şi deci şi numele lor - s-a stins în veacul al XIX-lea odată cu banul Grigore Brâncoveanu, să ne veselim dimpreună, că întru neamul cel duhovnicesc, Mucenicii Brâncoveni nu sunt cu nimic împuţinaţi. Şi, oare, cum ar putea fi împuţinaţi în vreun fel, dacă s-au făcut prin har asemenea Născătoarei de Dumnezeu, înrudindu-se deopotrivă cu Maica Pururea Fecioară şi cu Fiul ei, Mântuitorul Iisus Hristos? Acesta este neamul cel veşnic şi seminţia cea nepieritoare a lui Brâncoveanu". ("Doamna Maria Brâncoveanu - Tainica biruinţă a lacrimilor", 2014)

La vremea cuvenită, cuprinsă fiind de cărunteţea vârstei, a plecat la ceruri şi Doamna Maria. (surse: "Constantin Brâncoveanu", redactori coordonatori Paul Cernovodeanu, Florin Constantiniu, Bucureşti, 1989; "Constantin vodă Brâncoveanu", Bucureşti, 1969; "Doamna Maria Brâncoveanu - Tainica biruinţă a lacrimilor", Bucureşti, 2014) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)