Catedrala Sfânta Maria din Sydney este una dintre cele mai frumoase şi mai semnificative clădiri din Australia. Situată în mijlocul oraşului Sydney, ridicată deasupra unei mici basilici, de către papa Pius XI, în anul 1930, este închinată "Mariei - ajutătoarea creştinilor", fiind considerată şi ocrotitoarea Australiei. Sfânta Maria este cea mai mare biserică din Australia şi cea mai mare catedrală romano-catolică din emisfera sudică, potrivit www.crestinortodox.ro/biserica-lume.

Prima temelie a Catedralei Sfânta Maria a fost aşezată pe 29 octombrie 1821, de către guvernatorul Macquarie. Era o structură simplă, din piatră şi în formă de cruce, ce aducea un omagiu stilului gotic. În 1851 biserica a fost modificată după schiţele lui Augustus Welby Pugin.

La 29 iunie 1865, biserica a luat foc şi a fost distrusă. Arhidiaconul de atunci, părintele McEnroe, a început să strângă fonduri şi donaţii pentru ridicarea unei noi catedrale. În ce priveşte planul arhitectural, arhiepiscopul Polding i-a scris lui William Wardell, un elev al faimosului arhitect gotic Augustus Welby Pugin.

În ciuda originilor europene ale clădirii, Wardell a folosit flora nativă australiană ca element decorativ pentru a aşeza catedrala în cadrul local. A fost nevoie de aproape 100 de ani pentru a o finaliza în cele din urmă, prima etapă construită între 1866 şi 1900 şi etapa a doua între 1912 şi 1928. Cu toate acestea, designul original Wardell a fost finalizat în sfârşit abia în iunie 2000, când cadrele metalice ale impunătorului Southern Spires au fost coborâte pe locul lor cu elicopterul şi apoi învelite în gresie Gosford, după cum menţionează site-ul oficial al catedralei stmaryscathedral.org.au/history-art.

Arhiepiscopul Polding a pus fundaţia de piatră a prezentei catedrale în anul 1868. Încă de la început s-a conturat ca o structură imensă şi ambiţioasă, cu o navă mare, arcade şi trei turnuri. Primul dintre cele opt clopote a sosit la Sydney în august 1843. Acesta a fost aşezat în turnul central, numit Turnul Vaughan, în cinstea donatorului lor, Arhiepiscopul Vaughan. După ce au fost insatalate şi celelalte au sunat pentru prima dată în ziua de Anul Nou în 1844. Aceste clopote au fost înlocuite în 1882 şi apoi un secol mai târziu, a fost comandat un set complet nou de 14 clopote care a sunat pentru prima dată în 1986. Fiecare clopot poartă numele unui sfânt al bisericii. Construcţia Turnului Moran central a dus la mutarea clopotelor catedralei în 1898. Un alt clopot este situat în Turnul de Sud al Catedralei. Acest clopot Angelus este unul dintre clopotele originale din 1882 şi încă sună în fiecare zi, la ora 12.00.

În 1913, Arhiepiscopul Kelly a aşezat fundaţia pentru navă, lucrare ce a decurs sub îndrumarea arhitectului John Francis Hennessy. O diferenţă de culoare a pietrei şi a materialului se poate observa între cele două etape ale ridicării catedralei. Pe culoarul vestic al navei, scările duc în jos la Criptă, remarcabilă prin frumuseţea podelei sale din mozaic terrazzo. În bolţile de sub podeaua Criptei se află rămăşiţele arhiepiscopilor decedaţi din Sydney şi ale preoţilor pionieri precum părintele John Joseph Therry, fondatorul catedralei.

Catedrala Sfânta Maria este neobişnuită printre marile catedrale ale lumii datorită faptului că, din cauza mărimii sale, a planului oraşului şi a poziţiei locului, aceasta este orientată pe direcţia nord-sud, în loc de vest-est, orientarea obişnuită a catedralelor.

Planul catedralei este unul convenţional englez, în forma cruciformă. Arhitectura este tipic gotică, din perioada de renaştere a acestui stil - secolul al XIX-lea. Arhitectul Edmund Blacket, care era de un talent complet, a fost inspirat de Polding spre a privi spre imposibil, într-un mic oraş precum Sydney. Este, de fapt, bazată pe un plan al Catedralei Lincoln, fereastra centrală fiind aproape o copie fidelă a acesteia.

Cu toate ca interiorul şi multe detalii sunt de inspiraţie englezească, faţada nu are nimic în comun cu acest stil, fiind bazată foarte mult pe modelul Catedralei Notre Dame din Paris. În această direcţie stau mărturie şi frescele verticale şi orizontale, porţile imense şi fereastra circulară din centrul faţadei.

Turnul de deasupra intersecţiei naosului şi a transeptului, ce ţine clopotele, este oarecum rigid în aspectul său, însă este lucrat elegant prin aplicarea detaliilor arhitecturale. Din când în când se sugera aplicarea unor spirale şi detalii ornamentale, însă planul iniţial interzicea modificarea turnurilor. Astfel, abia la începutul noului mileniu, în anul 2000, a fost posibilă o intervenţie, prin hotărâre guvernamentală. Astfel, clopotele, situate la o înălţime de 74,6 metri, fac din Catedrala Sfânta Maria a treia din cele mai înalte biserici din Australia.

Tavanul de sub turnul central, unde se aflau şi clopotele, este alcătuit din stejar pictat. Pe lângă nava centrală, catedrala mai are şi tipicele treceri laterale, despărţite de navă prin rânduri de coloane. Acoperişul este din cedru roşu, prezentând, pe laterale, sculpturi şi încrustări ornamentale. Lateralele, separate de navă prin coloane, sunt din piatră.

Aceasta deţine şi patru capele: două mai mari şi două mai mici. Cea mai mare este Capela Sfintei Inimi şi Capela Sfinţilor Irlandezi. Mai sunt capelele Sfinţilor Iosif şi Petru, cu altare sculptate şi statui.

Catedrala Sfânta Maria este plină de obiecte valoroase, de artă cât şi ecclesiale. De-a lungul lateralelor, se găsesc reprezentate opririle Mântuitorului din Drumul Crucii, pictate în ulei de pictorul francez L. Chovet şi selectate de cardinalul Moran în 1885. Se mai găseşte şi o replică în marmură a lucrării "Pieta" a lui Michelangelo. Această sculptură a fost adusă în Australia pentru un muzeu, însă a fost donată catedralei.

Situat în criptă, însă vizibil şi din catedrală, se afla "Mormântul Soldatului Necunoscut", o reprezentare realistă şi mişcătoare a unui soldat mort; lucrare sculptată de G.W. Lambert.

Impresionante sunt şi vitraliile, a căror realizare se întinde pe o perioadă de 50 de ani. Sunt în jur de 40 de ferestre reprezentând diverse teme biblice, însă punctul culminant îl oferă fereastra centrală ce înfăţişează căderea omului şi pe Fecioara Maria, încoronată şi înscăunată de către Fiul ei, în timp ce Acesta stă pe Tronul de Judecată. Alte teme ale vitraliilor înfăţişează Misterele Rozariului, Naşterea şi Copilăria lui Iisus şi vieţi ale Sfinţilor. Majoritatea ferestrelor sunt executate cu o manoperă extraordinară, însă piesa centrală, care nu are egal în lucrările secolului al XIX-lea, este imensa fereastră a altarului.

Catedrala Sfânta Maria nu este doar o mare moştenire din trecut, dar este şi o parte vitală a vieţii spirituale şi culturale actuale a oraşului şi a naţiunii. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: St Mary's Cathedral, Sydney/Facebook