Mersul pe frânghie este o formă răspândită de divertisment, care în majoritatea ţărilor se concentrează exclusiv pe abilităţi acrobatice. Jultagi, o artă a spectacolului tradiţională în Coreea de Sud, se distinge de alte forme de mers pe frânghie prin însoţirea de muzică şi poveşti cu tâlc spuse de funambul - persoana care merge sau dansează pe sfoară -, evidenţiază site-ul UNESCO.

Funambulul sau clovnul de pe frânghie execută o varietate de acrobaţii, face glume, mimează, cântă şi dansează, în timp ce un clovn întreţine glumele, iar un grup de muzicieni acompaniază momentul artistic. Artistul care execută Jultagi începe cu lucruri simple şi treptat ajunge la acrobaţii mai dificile, expunând aproximativ 40 de tehnici diferite într-un spectacol care poate dura câteva ore. La spectacolul Jultagi iau parte clovnul de pe frânghie, comici şi cântăreţi la instrumente, precum piri (flaut), jeotdae (flaut de bambus), haegeum (vioară cu două coarde), buk (tobă) şi janggo (tobă în formă de clepsidră). Frânghia are aproximativ 10 metri lungime şi este poziţionată la o înălţime de trei metri. Momentul artistic este executat de obicei de un bărbat bine antrenat. Acesta poate ţine în mână un evantai pliabil sau un prosop pentru echilibrarea corpului. Instrumentiştii întreţin atmosfera comică, în timp ce clovnul distrează spectatorii cu mişcările nenumărate pe frânghie, cântece şi poveşti despre nobili sau călugări depravaţi sau momente absurde în care imită o femeie care se machiază pe faţă, notează cha.go.kr - site-ul Administraţiei Patrimoniului Cultural din Republica Coreea.

''Toată lumea! Nu lăsaţi să vi se distragă atenţia, uitaţi-vă în ochii mei. Ochii mei pot face lucruri periculoase!'', spune un artist pe frânghie înainte de a-şi începe numărul, în documentarul prezentat de UNESCO.

Mersul pe frânghie are o istorie de peste 1.000 de ani şi a fost cândva foarte popular în rândul publicului, în special în timpul Regatului Joseon (1392-1910), conform site-ului www.koreatimes.co.kr. Au existat două tipuri de spectacol Jultagi - unul pentru distracţia oamenilor din clasa nobiliară susţinută de clovni excepţional de pricepuţi, iar celălalt pentru oameni de rând, cu accent pe gaguri şi divertisment. În prezent, artiştii mersului pe frânghie sunt invitaţi frecvent la festivalurile locale care au loc în Republica Coreea, în special primăvara şi toamna. Jultagi a fost interpretat în principal la sărbători speciale, cum ar fi de Ziua Soarelui (15 aprilie), Dano (a cincea zi a celei de-a cincea luni lunare) şi Chuseok (Harvest Moon Festival în a 15-a zi a celei de-a opta luni lunare). Unii specialişti execută Jultagi la petreceri private, evidenţiază site-ul cha.go.kr.

Transmiterea şi promovarea acestei arte în Coreea este asigurată de Asociaţia de salvgardare Jultagi din provincia Gyeonggi. Există două tipuri de formare: educaţia de ucenicie în care maeştrii formează practicieni şi preiau studenţi, respectiv educaţia publică în diferite forme, cum ar fi pregătirea şcolară, cursurile de calificare şi tabere de vară, arată site-ul https://ich.unesco.org/.

Park Ji-na, în vârstă de 30 de ani, a petrecut aproape două decenii la trei metri de pământ, pe frânghie. Ea este una dintre cele câteva femei din Coreea care practică Jultagi. Park a mărturisit într-un interviu acordat în 2019 publicaţiei The Korea Times - ''Life on tightrope for two decades'' - că încă îşi consideră meseria fascinantă: "Nu m-am gândit niciodată să fac altceva în viaţă. (...) Aceasta sunt eu şi asta pot face cel mai bine".

''Datorită elementelor de povestire, este uşor să comunic cu telespectatorii. Ei mă abordează adesea în timpul spectacolelor sau după pentru a mă încuraja. Odată ce spectacolul meu s-a terminat, unii vin şi îmi spun că le-a plăcut foarte mult. Cuvintele de încurajare mă ajută să continui să merg pe frânghie, chiar şi în momentele grele. (...) Datorită acestor elemente de povestire şi muzică, Jultagi nu este doar despre tehnică. Este o artă. (...) este o reprezentaţie teatrală şi muzicală. De aceea, m-am specializat în muzică tradiţională coreeană, pentru a interpreta mai bine", mărturisea Park.

"Este cu adevărat înfricoşător când starea mea nu este suficient de bună sau când este un vânt puternic, pentru că îmi pot afecta performanţa. Când bate foarte tare vântul, am învăţat să povestesc mai mult şi să trec rapid peste frânghie când vântul se domoleşte. Aşa că, atunci când vremea nu este bună, nu-mi pot arăta pe deplin abilităţile", a explicat artista. "Adesea spunem că viaţa este ca şi mersul pe frânghie. Speranţa mea este că, urmărind spectacolele mele pe frânghie, spectatorii să poată reflecta asupra propriei vieţi. Sper să transmit un mesaj de curaj şi consolare pentru ei, oricât de mici ar fi", a mai declarat Park Ji-na, conform site-ului www.koreatimes.co.kr. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.ich.unesco.org