Roger W. Sperry, laureat, împreună cu D.H. Hubel şi T. Wiesel, al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1981, a adus contribuţii titanice neurobiologiei. El a făcut acest lucru testând unele dintre dogmele ştiinţifice existente şi făcând descoperiri care au revoluţionat domeniile dezvoltării neuronale şi specializării emisferice, potrivit site-ului National Library of Medicine, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/.

Viitorul neuropsiholog s-a născut la 20 august 1913, în Hartford, Connecticut. Şi-a petrecut anii copilăriei la o fermă, alături de familia sa. Tatăl său, Francis Bushnell, care lucra în domeniul bancar, a murit pe când Roger avea vârsta de 11 ani. Mama sa, Florence Kraemer Sperry, a mutat, apoi, întreaga familie în West Hartford şi a început să lucreze ca asistentă a directorului liceului din localitate, pentru a putea avea grijă de Roger dar şi de fratele acestuia, Russel Loomis, în vârstă de un an. La Hall High School, Sperry a excelat la nivel academic precum şi la câteva sporturi - a stabilit chiar un record de stat la aruncarea suliţei.

A obţinut bursa "Amos C. Miller" continuându-şi studiile la Colegiul Oberlin, unde în clădirea Kettering Hall, a fost inaugurată în 1990, aripa "Sperry Neuroscience". În anii de colegiu, Sperry a fost căpitan al echipei de baschet şi a avut rezultate foarte bune şi la alte sporturi. Peste ani, a devenit preocupat de paleontologie, iar în timpul liber a fost pictor, sculptor şi ceramist.

Dar în centrul intereselor sale se afla psihologia, o pasiune stimulată de un modul introductiv de psihologie oferit de R. H. Stetson, o autoritate de top în fiziologia vorbirii, care a studiat la Harvard cu William James. În timpul cursului său de psihologie din primul an, Sperry a scris pe prima pagină a notelor sale de clasă: "De unde vine comportamentul? Care este scopul conştiinţei?". În multe privinţe, aceste întrebări i-au modelat activităţile de cercetare pentru următorii ani.

Sperry a obţinut, în 1935, diploma de licenţă în limba engleză şi, în 1937, diploma de master în psihologie. Apoi, în 1941, şi-a terminat doctoratul în zoologie la Universitatea din Chicago, cu neuroembriologul Paul A. Weiss. Între 1942 şi 1945, a efectuat serviciul militar în cadrul Proiectului de cercetare medicală privind leziunile nervoase. Experimentele sale au continuat cu Karl Lashley la Harvard şi Laboratoarele Yerkes din Orange Park, Florida, până în 1946, când s-a alăturat Universităţii din Chicago ca profesor asistent.

Roger W. Sperry a fost numit, în 1952, şeful secţiei de boli neurologice şi orbire al National Institutes of Health şi apoi profesor asociat la Chicago. Deşi plănuia să se mute la Bethesda, în 1954 a acceptat o ofertă de la Institutul de Tehnologie din California, unde a devenit profesorul catedrei de psihobiologie.

De-a lungul carierei sale, adoptând o abordare experimentală pătrunsă de simplitate şi luciditate, a contestat ideile şi teoriile consilierilor săi doctorali şi postdoctorali, oameni de ştiinţă de frunte în domeniile lor. La acea vreme, s-a crezut pe scară largă că sistemul nervos în curs de dezvoltare era "o reţea de transmisie aleatorie, difuză, nestructurată şi, în esenţă, echipotenţială, o tablă goală care trebuia (...) transformată într-un sistem de comunicare adaptabil funcţional prin utilizare, experienţă, practică şi învăţare". Sperry a efectuat rezecţii chirurgicale pe peşti, broaşte, salamandre şi şobolani pentru a demonstra, contrar teoriei lui Paul Weiss, că nervii au fost ghidaţi pentru a restabili aceleaşi conexiuni, fie că era vorba de conexiunea retină-creier sau de o inervaţie a piciorului. Chiar şi interschimbarea inserţiilor tendinoase ale muşchilor extensori şi flexori (şi a nervilor care le alimentează) nu a condus la o reînvăţare. Aceste descoperiri l-au făcut un pionier al studiilor privind ghidarea axonală.

Corpul calos este un fascicol de fibre nervoase ce leagă cele două emisfere, dar funcţiile sale nu erau cunoscute în anii 1950. Sperry şi doctorandul său Ronald Myers au evaluat deficitele vizuale în urma rezecţiei corpului calos la pisici. Acesta a fost primul capitol al unei noi linii de cercetare privind "creierele divizate", cu studii efectuate şi pe oameni, pentru a explora funcţiile neurocognitive calosale la subiecţii trataţi chirurgical pentru a limita răspândirea epilepsiei între emisfere.

Experimentele de pionierat pe un creier divizat, efectuate cu Joseph Bogen şi Michael Gazzaniga, au arătat că emisfera cerebrală dreaptă are şi abilităţi de limbaj şi poate îndeplini sarcini vizuale spaţiale mai bine decât cea stângă. Alte lucrări pun în lumină dualitatea conştiinţei apărute după tăierea corpului calos, care a oprit transferul de informaţii între cele două emisfere; Sperry şi colegii săi au deschis un nou domeniu asupra minţii şi conştiinţei la răscrucea dintre neuropsihologie şi filosofie, neuroştiinţă şi metafizică. El a respins dualismul cartezian, a susţinut o teorie a mentalismului şi a crezut că conştiinţa este un "rezultat supravenient al activităţii neuronale", care a apărut independent de chimia şi biofizica neuronilor.

În 1981 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pentru descoperirile sale inovatoare privind specializarea funcţională a emisferelor, potrivit https://www.nobelprize.org/. Premiul a fost împărţit cu David Hubel şi Torsten Wiesel, acordat acestora pentru studiile lor despre procesarea informaţiilor vizuale, conform https://www.ncbi.nlm.nih.gov.

Printre numeroasele premii şi onoruri primite, Sperry a fost ales membru în Academia Naţională de Ştiinţe în 1960, a fost ales membru străin al Societăţii Regale în 1976 şi a devenit membru al Academiei Pontificale de Ştiinţe în 1978. În anul următor, a primit Premiul Albert Lasker pentru Cercetare Medicală şi Premiul Wolf în Medicină, iar în 1989 a câştigat Medalia Naţională a Ştiinţei.

Şi-a continuat cercetările şi după pensionare, încetinit însă de o boală degenerativă neuromusculară progresivă. A fost căsătorit cu Norma Gay Deupree, cu care a avut doi copii: Glenn Michael şi Janeth Hope. Roger W. Sperry a murit în urma unui atac de cord la 17 aprilie 1994 în Pasadena, California. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.thefamouspeople.com