Arhiepiscopul Ciprului Macarie (Mihail Christodolou Mouskos) s-a născut la 13 august 1913, în satul Panayia, din districtul Paphos. A devenit novice la Mănăstirea Kykko la vârsta de 13 ani, a fost trimis apoi de mănăstire la Gimnaziul Panciprian, din Nicosia. În 1942 a absolvit Teologia la Universitatea din Atena. A urmat, de asemenea, doi ani la Facultatea de Drept a aceleiaşi universităţi.

În 1938, a primit o bursă de la Consiliul Mondial al Bisericilor pentru continuarea studiilor teologice la Universitatea din Boston. În 1948, pe când era încă student la Boston, a fost ales episcop de Kitium.

În octombrie 1950, Macarie a fost ales Arhiepiscop al Ciprului. Alegerile i-au dat statutul de Etnarh, adică liderul naţional al poporului grec din Cipru.

Arhiepiscopul Macarie a fost ales preşedinte la 13 decembrie 1959, după ce a primit 66,29% din numărul total de voturi. A preluat funcţiile oficiale de preşedinte în 16 august 1960, când Cipru a fost proclamat Republică independentă. Înainte de această dată, Cipru a fost colonie britanică timp de 82 de ani. În 1959 au fost semnate Acordurile Londra - Zurich, care acordau independenţa insulei. În timpul stăpânirii coloniale, arhiepiscopul Macarie a dus o puternică campanie pentru eliberarea insulei. Pentru aceasta, arhiepiscopul cipriot a efectuat vizite în multe state pentru a face cunoscută guvernelor şi popoarelor cauza ţării sale.

În februarie 1954, arhiepiscopul Macarie a vizitat Atena şi a convins guvernul grec să avanseze problema Ciprului în faţa Naţiunilor Unite. În timp ce se afla la Atena, el a pus bazele organizării rezistenţei naţionale a insulei şi, ca urmare, a fost înfiinţată EOKA, "Organizaţia naţională a luptătorilor din Cipru".

Grecia a înaintat o petiţie Naţiunilor Unite, la 20 august 1954, prin care solicita aplicarea principiului autodeterminării poporului Cipru. După aceea, guvernul colonial al Ciprului a aplicat legile anti-sediţie în scopul de a preveni sau suprima demonstraţiile pentru libertate; dar arhiepiscopul Macarie i-a sfidat şi a continuat să ceară autodeterminarea pentru Cipru.

În octombrie 1955, Macarie a început întâlniri cu guvernatorul Ciprului, Sir John Harding (mai târziu Lord Harding de Petherton), cu care a discutat despre viitorul insulei. Discuţiile, care au continuat până în martie 1956, nu au dus la un acord. În consecinţă, arhiepiscopul cipriot a fost exilat în Seychelles, în Oceanul Indian, la 9 martie 1956.

La 28 martie 1957, arhiepiscopul Macarie a fost eliberat din exil cu condiţia să nu se întoarcă în Cipru. A mers la Atena, unde i s-a făcut o primire triumfătoare.

În următorii doi ani, a participat la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, unde a fost discutată chestiunea Ciprului şi a muncit din greu pentru a obţine libertatea poporului său.

În februarie 1959, a fost invitat de guvernul britanic la Londra pentru discuţii despre viitorul Ciprului. Discuţiile au avut ca rezultat semnarea Acordului de la Londra, ca o continuare a Acordului de la Zurich, care fusese semnat de guvernele Marii Britanii, Greciei şi Turciei. Conform acestor acorduri, Cipru ar fi trebuit declarată republică independentă. Arhiepiscopul Macarie a fost atunci liber să se întoarcă în Cipru.

Pe tot parcursul anului 1959 a avut discuţii cu guvernul britanic cu privire la punerea în aplicare a Acordurilor de la Zurich şi de la Londra.

John F. Kennedy şi arhiepiscopul Ciprului Macarie

Sursa foto: www.artifacts.archives.gov

În ianuarie 1960, arhiepiscopul Macarie a participat la o conferinţă la Londra, formată din cinci partide, care s-a concentrat în principal pe amploarea bazelor ce urmau să fie cedate Marii Britanii în temeiul acordurilor. Discuţiile s-au blocat în impas, dar au fost reluate mai târziu în Cipru şi s-au încheiat în iulie 1960.

Între timp, arhiepiscopul Macarie a fost ales primul preşedinte al Republicii la 13 decembrie 1959 şi a fost instalat oficial la 16 august 1960, ziua proclamării Republicii Cipru.

În martie 1961, Cipru a fost admisă parte a Commonwealth-ului, iar arhiepiscopul Macarie a reprezentat Insula la Conferinţa prim-miniştrilor Commonwealth-ului. În septembrie 1961 a participat la Conferinţa şefilor de stat ai ţărilor nealiniate de la Belgrad.

În septembrie 1962, a participat la Conferinţa prim-miniştrilor din Commonwealth, care a avut loc la Londra. De asemenea, a reprezentat Cipru la Conferinţa prim-miniştrilor Commonwealth-ului de la Lagos, Nigeria (ianuarie 1966), la Londra (ianuarie 1969), la Singapore (ianuarie 1971) şi la Londra (iunie, 1977).

Lucrând pentru enosis (unirea) cu Grecia, liderul grec cipriot Macarie a acceptat independenţa cipriotă, în 1959, ca un compromis. Arhiepiscopul ortodox al Ciprului a fost ales de trei ori preşedinte şi a supravieţuit la patru tentative de asasinat, a urmat depunerea temporară printr-o lovitură de stat în 1974 şi invazia turcă. A murit la Nicosia, în 3 august 1977. (surse: https://www.greece.org; https://jfk.artifacts.archives.gov) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.regisautographs.com