Ion Drîmbă a adus prima medalie olimpică de aur la scrimă pentru România. În 1968, la Jocurile Olimpice din Mexic, scrima românească atingea pentru prima dată aurul olimpic, potrivit Federaţiei române de scrimă.

Ionel Alexandru "Ion" Drîmbă s-a născut la 18 martie 1942, la Timişoara. A început scrima, la 8 ani, la clubul local Flacăra roşie, urmând în acest sport fratelui său, iar în anul 1960 s-a transferat la clubul Steaua Bucureşti. A avut calităţile extraordinare pentru această disciplină sportivă, respectiv mobilitate şi îndemânare, iar intuiţia sa a fost cu adevărat specifică marilor scrimeri, potrivit volumului ''Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului din România'' (Volumul 1, Editura Aramis, 2002). Se deplasa cu o lejeritate uimitoare, puncta rapid şi precis.

A debutat în competiţiile interne, în 1959, la Campionatul naţional de juniori de sabie şi floretă, reuşind locul I la ambele probe. Şi-a apărat cu succes titlul în anii 1960, 1961 şi 1962, iar în 1964 a devenit dublu campion, la floretă şi sabie, la seniori, iar în anii 1968 şi 1969 a câştigat titlul la floretă.

Pe plan internaţional, a cucerit titlul mondial la Campionatele mondiale de la Montreal din 1967, cu echipa formată din Tănase Mureşanu, Mihai Ţiu, Iuliu Falb, Ştefan Ardeleanu, potrivit volumului citat şi portalului https://olympics.com/.

La 16 octombrie 1968, la Ciudad de Mexico, în competiţia cea mai râvnită a planetei, Jocurile Olimpice, Ion Drîmbă avea să aducă primul aur din istoria scrimei româneşti. La cea de-a treia sa participare olimpică, după prezenţa la ediţiile din 1960 şi 1964, Ion Drîmbă devenea astfel cel mai bun scrimer al lumii în finala câştigată, după o luptă foarte strânsă (5-4), în faţa francezului Daniel Revenu, sportiv care la ora disputării finalei olimpice avea un palmares impresionant. În secţiunea olimpică pe echipe, România a fost învinsă în semifinale de reprezentativa Uniunii Sovietice şi a obţinut locul patru în clasamentul general al acestei ramure olimpice.

A fost vicecampion universitar la floretă şi medaliat cu bronz, la sabie, la JMU de la Gand din 1963, vicecampion la JMU de la Budapesta din 1965, cu echipa de floretă, potrivit volumului ''Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului din România''. A cucerit titlul european la Paris (1968, 1969). A fost câştigător al ediţiilor de Cupă mondială ''Giovani'' din Bologna (1967), ''A. Rommel'' din Paris (1968), ''Martini'' din Torino (1970).

Câştigarea titlului olimpic în 1968 şi a titlurilor de campion european (1968, 1969) au fost încununate prin desemnarea scrimerului Ion Drîmbă drept cel mai bun scrimer al lumii în accepţiunea Asociaţiei internaţionale a presei sportive.

A obţinut medalia de bronz cu echipa la ediţia din 1969 a Campionatelor mondiale, desfăşurate la Havana, în perioada 30 septembrie - 12 octombrie. În 1970, aflat în străinătate, cu prilejul unei ediţii ''challenge'' de cupă mondială, a plecat din cantonamentul echipei şi a mers la ambasada Republicii Federale Germania, unde a cerut statut de refugiat, fiind nemulţumit de condiţiile de pregătire din România. Plecat în Republica Federală Germania, a concurat o perioadă ca sportiv, pentru ca ulterior să se dedice meseriei de antrenor de scrimă la Ulm, în baza unui contract semnat cu Federaţia federală germană de scrimă. În anii 1970-1972, prin munca sa depusă în calitate de antrenor a contribuit la succesele realizate de Matthias Behr şi Alexander Pusch. În perioada 1972-1980, a fost antrenor în SUA, mai întâi în Tucson, Arizona, unde a predat scrimă la Pima Community College, şi apoi la San Francisco, unde şi-a deschis propria şcoală de scrimă şi a lucrat cu Antonio Telles, campion sud-american, conform https://peoplepill.com/. A antrenat în Venezuela, apoi în Brazilia.

În 1996, Ion Drîmbă revine în România, în speranţa punerii experienţei sale în slujba sportivilor şi a dezvoltării acestei ramure sportive. A candidat şi pentru funcţia de preşedinte al Comitetului olimpic şi sportiv român, însă fără succes. Dezamăgit că nu a putut contribui prin experienţa sa la dezvoltarea scrimei în România, a plecat în Brazilia, unde a continuat să antreneze în regiunea Minas Gerais (sud-est). Printre sportivii pe care i-a antrenat s-a numărat şi Elora Pattaro, laureată cu argint la campionatele mondiale de cadeţi de la Trapani în 2003.

Pentru meritele deosebite reuşite în sport pentru România, în 1967 Ion Drâmbă a fost distins cu titlul de Maestru emerit al sportului, iar în anul 2000 i s-a decernat Ordinul naţional ''Pentru Merit'' în grad de ofiţer.

Primul campion olimpic la scrimă al României, Ion Drîmbă, a murit în Brazilia, la 20 februarie 2006. A fost un deschizător de drumuri pentru performanţa olimpică şi mondială a scrimei româneşti, în calitate de sportiv, şi un antrenor extraordinar pentru scrima internaţională, punându-şi bogata experienţă în slujba acestei frumoase ramure sportive în diferite locuri de pe mapamond. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.steaualibera.com