Figură emblematică a mişcărilor de independenţă din America de Sud, supranumit "Eliberatorul" ("El Libertador"), Simon Bolivar s-a născut la 24 iulie 1783 în Caracas, Venezuela, într-o familie aristocrată de descendenţă spaniolă, potrivit archivodellibertador.gob.ve.

A rămas orfan de ambii părinţi, iar în adolescenţă, a plecat să studieze în Spania, aşa cum obişnuiau să facă tinerii de vârsta lui proveniţi din familii înstărite. Între 1802 şi 1803, Simon Bolivar a studiat la Madrid, unde a intrat în contact cu filosofia iluministă. A citit şi şi-a însuşit principiile expuse de gânditori precum John Locke, Rousseau, Voltaire şi Montesquieu.

S-a căsătorit cu Maria Teresa Rodriguez de Toro, căsnicia lor încheindu-se brusc şi tragic, după numai un an, atunci când Maria Teresa a murit din cauza febrei galbene.

Între 1803 şi 1805, Simon Bolivar a călătorit în Europa, în mintea sa înfiripându-se un ideal pe care avea să-l urmeze cu convingere până la finalul vieţii: eliberarea Americii Latine de sub stăpânirea spaniolă.

În 1807, s-a întors în Venezuela, implicându-se în primele rânduri ale luptei împotriva colonialismului spaniol.

Pe fondul invaziei lui Napoleon în Spania, lupta coloniilor din America de Sud pentru independenţa lor politică a fost impulsionată, profitând de slăbirea armatelor Imperiului Spaniol. Bolivar s-a implicat atât pe frontul politic, cât şi pe cel militar.

În 1810, a luptat ca ofiţer în Războiul pentru Independenţa Venezuelei (Guerra de Independencia de Venezuela, 18110-1823) împotriva Imperiului Spaniol. Cinci ani mai târziu, după ce spaniolii au cucerit Noua Granadă, Simon Bolivar s-a retras în Haiti. Aici l-a cunoscut pe Alexandre Petion, lider al mişcării de independenţă locale. Cu sprijinul acestuia, Bolivar s-a întors în Venezuela, unde a proclamat A Treia Republică, în 1817.

După numai doi ani, a plecat la lupta pentru eliberarea Noii Granada. A urmat un lung şir de victorii remarcabile pe câmpul de luptă. În 1819, a fost eliberată Granada, în 1821 Venezuela şi Panama. Au urmat Ecuador, în 1822, Peru în 1824 şi Bolivia, în 1825.

Venezuela, Granada, Ecuador şi Panama s-au unit în ceea ce a rămas în istorie sub denumirea de Columbia Mare (Gran Colombia). Simon Bolivar a fost preşedintele acestei ţări, precum şi al statelor Peru şi Bolivia.

În ciuda eforturilor sale de a forma o imensă alianţă a popoarelor din America Latină, asemănătoare unei federaţii, tendinţele generale au fost separatiste şi secesioniste. Columbia Mare a început să se destrame. Treptat, Bolivar şi-a pierdut influenţa şi funcţiile, demisionând din funcţia de preşedinte al Columbiei Mari, pe care a deţinut-o din februarie 1819 până în aprilie 1830.

A murit la scurt timp, în ziua de 17 decembrie 1830, la Santa Marta de pe teritoriul actualei Columbia, sărac, deziluzionat şi exilat din Venezuela natală. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.thefamouspeople.com