Cetatea Sighişoara este cea mai bine păstrată cetate orăşenească din Transilvania şi totodată cea mai mare cetate medievală din Europa locuită fără întrerupere, fiind denumită de-a lungul timpului "Perla Transilvaniei", "Mărgăritar al Transilvaniei", "Nurnberg transilvănean", menţionează site-ul Primăriei oraşului- https://primariasighisoara.ro/. Complexul medieval de arhitectură militară, civilă şi ecleziastică este parte a Patrimoniului Universal UNESCO din 1999. Considerată şi astăzi a fi "cea mai frumoasă cetate locuită din Europa", Cetatea Sighişoara îşi înalţă turnurile semeţe pe colina care domină cel mai important defileu de pe cursul mijlociu al Târnavei Mari, arată https://cetateasighisoara.com/.

Istoria scrisă a Sighişoarei începe în anul 1280, când apare menţionată într-un document cu numele Castrum Sex şi mai apoi cu termenul german Schespurch (1298). Conform sursei citate, trecuse un secol de când între zona dintre Târnave şi Carpaţi începuseră să se aşeze colonişti originari din Flandra, Mosela sau Saxonia, aduşi în Transilvania pentru paza vechilor frontiere ale regatului maghiar în secolele XII-XIII d. Hr. Astfel, cetatea Sighişoara este opera constructivă a saşilor, dar istoria acestor meleaguri are rădăcini mult mai îndepărtate în timp. În 1241-1242 a avut loc marea invazie tătară şi odată cu distrugerile ei, a urmat o perioadă de regres. Faptul că la 1280 Sighişoara era o mică cetate şi că ordinul călugărilor dominicani întemeia în acest loc o mănăstire arată că aşezarea avea deja un rol important şi că fusese întemeiată înainte de 1280, menţionează site-ul obiectivului - https://cetateasighisoara.com/.

Pe vârful Dealului Şcolii, acolo unde se află acum Biserica din Deal şi Liceul, a existat încă din antichitatea preistorică o cetate de pământ cu şanţuri şi valuri întărite cu palisade, amplificată în secolul al XII-lea de secui, distrusă în 1241 de tătari, demolată şi nivelată ulterior de saşi pentru a face loc unei cetăţi medievale de piatră cu rol de refugiu pentru aşezarea de pe deal. În jurul şi sub protecţia acestei cetăţi iniţiale, s-a dezvoltat şi amplificat, în secolele XIII - XV, oraşul medieval Sighişoara.

 Imagine din oraşul Sighişoara, 1994.

Foto: (c) EUGEN ENACHESCU/Arhiva istorică AGERPRES 

Fiind situată la intersecţia a două importante artere comerciale medievale, Sighişoara s-a dezvoltat relativ repede. În 1337, aşezarea devenise capitala "Scaunului Sighişoara", iar în 1367, căpătase rangul de "Civitas" (cetate, oraş), aminteşte sursa citată anterior.

Locuitorii Oraşului medieval au fost de la început meseriaşi organizaţi în bresle. Cea mai veche menţiune documentară a unor bresle la Sighişoara datează din 1376, dar cele mai multe bresle şi branşe sunt incluse în documente după anul 1400. Se apreciază că în secolele XVI - XVII existau la Sighişoara cel puţin 15 bresle cu 20 branşe. Breslele nu au avut numai un rol economic, ci au construit sistemul de fortificaţii al oraşului (turnurile şi zidurile) şi biserici, şcoli, spitale, azile. Meşterii breslaşi din Sighişoara au deţinut un timp importante poziţii politice. Dintre ei se alegeau primarii, juzii regali consilierii sau judecătorii de Scaun. Concomitent, meşterii erau şi proprietarii de animale şi pământuri, acestea din urmă fiind administrate de aşa numiţii "maieri'', majoritatea români, stabiliţi în actualul cartier Corneşti. Pe la mijlocului secolului al XIX-lea mai erau 628 de meşteri din diverse bresle. După 1875, apar primele corporaţii şi apoi fabricile, cu care vechile bresle nu au mai putut concura.

Imagine din oraşul Sighişoara, 1998.

Foto: (c) PAUL BUCIUTA /Arhiva istorică AGERPRES 

Marea invazie mongolă din secolul al XIII-lea şi incursiunile periodice ale turcilor otomani de după anul 1400 au afectat şi aşezările săseşti fortificate. Prezenţa principelui Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Ţepeş, la Sighişoara, cu intermitenţe între anii 1431 - 1436, în calitate de oaspete al Cetăţii, poate fi interpretată ca un episod din lupta comună antiotomană din secolul al XV-lea. Principele era membru al Ordinul Dragonului (organizaţie antiotomană) şi fusese încoronat ca domn al Ţării Româneşti în 1431, la Nurnberg, de către Sigismund de Luxemburg, împărat al Germaniei şi rege al Ungariei. Între 1431 - 1436, Vlad Dracul şi-a organizat un corp expediţionar cu care a trecut munţii şi a ocupat tronul Ţării Româneşti în toamna lui 1436. La Sighişoara, într-unul din atelierele breslei aurarilor, au fost bătute monede cu însemnele sale: vulturul cruciat şi dragonul.

Turn al Cetăţii ,1990.

Foto: (c) VASILE MOLDOVAN/Arhiva istorică AGERPRES  

După catastrofa de la Mohacs (1526), turcii transformă Ungaria în paşalâc, iar Transilvania devine principat autonom (1540) sub suzeranitate otomană. Pentru locuitorii Sighişoarei perioada cea mai grea a fost între anii 1601-1676, fiind încărcată de războaie, jafuri, molime şi incendii. În cadrul evenimentelor tulburi de după uciderea lui Mihai Viteazul pe câmpul de la Turda, oraşul este ocupat în mai multe rânduri de mercenarii lui Basta şi apoi de trupe secuieşti. Evenimentul cel mai dramatic din istoria oraşului rămâne incendiul din 30 aprilie 1676, despre care au rămas informaţii în "Cartea breslelor croitorilor". Au ars majoritatea caselor de lemn din Cetate şi din Oraşul de Jos, Biserica Mănăstirii şi majoritatea turnurilor Cetăţii. Numai Biserica din Deal şi cinci turnuri au scăpat. Actuala înfăţişare a Cetăţii se datorează lucrărilor de după incendiu, când toate casele au fost reconstruite din piatră şi cărămidă, s-a modificat structura stradală a întregii Cetăţi şi s-a schimbat acoperişul Turnului cu Ceas.

Zidul Cetăţii ,1991.

Foto: (c)  VASILE MOLDOVAN/Arhiva istorică AGERPRES 

După asediul Vienei (1683), turcii se retrag din Ungaria, iar Transilvania intră sub stăpânire austriacă, începând cu 1688. Răscoala anti-austriacă, izbucnită imediat după anul 1700, îi găseşte pe locuitorii Cetăţii Sighişoara de partea austriecilor. Astfel, Cetatea este asediată de mai multe ori (1704 - 1706) şi sunt distruse vechile clopote prin aruncarea în aer a Bastionului Castaldo, cheia sistemului defensiv al Cetăţii.

Clădirea Primăriei, construită în perioada 1887-1888, este situată în apropierea Bisericii Mănăstirii. 

Foto: (c)  RADU TUTA / AGERPRES FOTO 

Bătălia de pe câmpul de la Albeşti, de la 31 iulie 1849, este ultimul eveniment notabil din trecutul medieval al oraşului. O urmat o perioadă paşnică, în care s-au produs importante modificări arhitecturale. În 1977, vechea Biserică a Spitalului a fost transformată în Şcoala evanghelică de fete. În 1886, a început demolarea clădirilor Mănăstirii Dominicane şi a Turnului Dogarilor, pe locul cărora s-a construit actualul Palat Administrativ din Cetate. În 1894, se demolează Turnul Lăcătuşilor şi vechea bisericuţă a maicilor franciscane, pe locul cărora a fost construită actuala Biserică Catolică.

Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif ,1992.

Foto: (c) VASILE MOLDOVAN /Arhiva istorică AGERPRES  

În 1876, Sighişoara a devenit capitală de comitat (Comitatul Târnava Mare).

Aşa cum se păstrează astăzi, arhitectura Sighişoarei este dominată de Renaştere şi Baroc, fiind expresia unui efort constructiv survenit relativ târziu, în secolele XVI - XVIII, în special după marele incendiu din 1676. Din vechea arhitectură gotică rurală au rămas numai cele două biserici importante ale Cetăţii: Biserica din Deal şi Biserica Mănăstirii. Chiar dacă arhitectura medievală a fost parţial modificată de construcţiile din secolul al XIX-lea, Cetatea Sighişoara continuă să rămână ''cel mai frumos şi cel mai bine păstrat ansamblu de arhitectură medievală din centrul şi sud estul Europei", evidenţiază sursa citată anterior.

Începând cu secolul al XIV-lea, pe măsura dezvoltării economice şi a creşterii numărului de locuitori, s-a trecut la amenajarea unui sistem defensiv, care a trecut prin mai multe faze. În afara cetăţii de refugiu, construită în secolul al XIII-lea, pe vârful Dealului Şcolii, s-a realizat o primă incintă care proteja aşezarea de pe platoul inferior al Dealului Cetăţii, acolo unde se află astăzi cele mai vechi monumente şi principalele instituţii ale oraşului. Sistemul defensiv, care s-a extins ulterior cuprinzând tot Dealul Cetăţii, era compus dintr-un zid lung de 930 de metri, 14 turnuri de apărare şi cinci bastioane de artilerie. Din el se mai păstrează în zilele noastre nouă turnuri, două bastioane şi o parte din zidul de incintă. Breslele mai importante şi mai bogate au fost responsabile de ridicarea şi fortificarea unei anumite porţiuni din cei 930 de metri ai zidului cetăţii, înălţând câte un turn de apărare. Zidul cetăţii a fost ridicat în trei etape: în secolele XIV-XV avea 3 - 4 metri şi creneluri care permiteau să se tragă cu arcul şi cu arbaleta; în secolul al XVI-lea, zidul a fost înălţat cu încă doi metri şi se practică deschizăturile pentru armele de foc: goluri de tragere, guri de aruncare; după 1630, şi mai ales după incendiul din 1676, zidul atinge o înălţime de 8 - 10 metri. Cele nouă turnuri ale cetăţii constituie interesante vestigii ale arhitecturii medievale: Turnul cu Ceas, Turnul Frânghierilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cizmarilor, Turnul Tăbăcarilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Fierarilor, arată https://primariasighisoara.ro/.

Turnul şi Bastionul Măcelarilor. 

Foto: (c)  DORINA MATIS / AGERPRES FOTO 

Simbol al autorităţii publice în trecut, iar acum al oraşului Sighişoara, Turnul cu Ceas este unul din cele mai expresive monumente de arhitectură militară din Transilvania. Turnul protejează poarta principală a Cetăţii. În forma actuală se prezintă ca o prismă dreptunghiulară cu ziduri masive (2,35 metri grosime la bază) cu patru niveluri şi un balcon, având un acoperiş în stil baroc. În total, împreună cu acoperişul, Turnul cu Ceas măsoară 64 de metri înălţime.

Turnul cu Ceas ,1990.

Foto: (c) VASILE MOLDOVAN /Arhiva istorică AGERPRES   

Arhitectura religioasă a fost la fel de importantă ca arhitectura militară, evidenţiază https://cetateasighisoara.com/. Nu întâmplător pe vechea stemă a oraşului Sighişoara exista deviza: "Nomen Domini turris fortissimo" ("Numele Domnului este cel mai mare turn"). În cursul secolelor XIV - XVIII, în Sighişoara au existat nouă biserici, capele şi mănăstiri funcţionale, dintre care s-au păstrat până astăzi numai trei: Biserica Mănăstirii, Biserica din Deal şi Biserica "leproşilor". Biserica Mănăstirii Dominicane este atestată documentar din 1298, într-o scrisoare a papei Bonifaciu al VIII-lea. Biserica din Deal este o biserică evanghelică, construită în mai multe etape între 1345-1525, închinată Sfântului Nicolae şi localizată în vârful aşa-numitului "Deal al Şcolii". Biserica fostului spital de leproşi din cartierul Siechhoff este menţionată prima oară în 1570. Judecând după proporţii, biserica pare să fie mult mai veche, având caracteristicile unei biserici de comunitate din secolul al XV-lea, notează sursa citată. Aşa cum arată astăzi, este rezultatul reparaţiilor efectuate în secolul al XVII-lea. Bisericuţa prezintă un element unic în Transilvania, un amvon de piatră exterior aplicat pe faţada vestică din care preotul predica leproşilor opriţi să intre în biserici.

Turnul cu Ceas ,1991.

Foto: (c)  VASILE MOLDOVAN /Arhiva istorică AGERPRES    

Cele mai multe din cele 164 de case de locuit din Cetate, cu o vechime de cel puţin 300 de ani, sunt considerate monumente istorice. O mică parte dintre aceste case păstrează elemente de arhitectură gotică rurală. Una dintre cele mai vechi clădiri din cetate este actuala "Casă Vlad Dracul", care a aparţinut corpului de gardă a Cetăţii. În imediata apropiere se află "Casa veneţiană", datând din secolul al XVI-lea, locuită o vreme de familia Mann, meşteri aurari din care s-a ridicat celebrul primar Stephanus Mann. Clădirea este celebră datorită ancadramentelor de piatră profilată ale ferestrelor, care imită goticul veneţian. "Casa cu Cerb", care a aparţinut unor familii înnobilate în secolele XVII - XVIII, evidenţiază elemente de renaştere târzie transilvăneană.

O construcţie originală, cea mai mare de acest fel din Transilvania, este "Scara Şcolarilor" sau "Scara Acoperită", care înlesneşte accesul la Liceu şi la Biserica din Deal, mai ales pe vreme de iarnă. A fost construită între 1660 şi 1662, având iniţial 300 de trepte. În 1842, a fost modificată şi a rămas cu 175 de trepte. În forma actuală este o construcţie cu fundaţie de piatră, pereţi de lemn şi acoperiş de şindrilă.

Imagine din Cetate,1998.

Foto: (c) PAUL BUCIUTA /Arhiva istorică AGERPRES     

Actuala structură stradală a Cetăţii, cu două străzi principale care se întâlnesc într-o piaţă centrală, este specifică Renaşterii, fiind realizată probabil după marele incendiu de la 1676. În trecut, Piaţa Cetăţii era locul de judecare a proceselor şi de schimburi comerciale. În piaţă era "Stâlpul infamiei", o coloană de piatră cu inele de fier şi o tribună unde aveau loc judecăţile, aminteşte https://cetateasighisoara.com/. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu , editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)