"Cronica de la Nuremberg" ("Liber Chronicarum" - în limba latină), o istorie universală compilată din surse mai vechi şi contemporane cu medicul, umanistul şi bibliofilul de la Nürnberg, Hartmann Schedel (1440-1514), o operă monumentală, complexă, este una dintre lucrările ce conţine cel mai mare număr de ilustraţii şi pentru crearea căreia s-au folosit cele mai avansate metode tehnice ale tiparului timpuriu.

Cunoscută mai ales cu titlul în engleză "Nuremberg Chronicle", alcătuieşte istoria lumii de la creaţie până în 1493, cuprinsă în şase sute de pagini şi tipărită în două ediţii.

Cronica a fost publicată pentru prima dată în limba latină cu caractere gotice ("Liber Chronicarum") la 12 iulie 1493, în oraşul Nürnberg. Aceasta a fost urmată rapid de o traducere în germană, "Schedelsche Weltchronik", realizată de traducătorul şi istoricul Georg Alt (1450-1510), la 23 decembrie 1493. Ambele versiuni au fost tipărite pentru prima dată de Anton Koberger (1440-1513), care conducea o tipografie proeminentă din Nürnberg. Se estimează că au fost publicate între 1.400 şi 1.500 de exemplare în limba latină şi între 700 şi 1.000 de exemplare în germană. Un document din 1509 consemnează că 539 de versiuni latine şi 60 de versiuni germane nu au fost vândute. Aproximativ 400 de exemplare latine şi 300 de exemplare germane au supravieţuit până în secolul al XXI-lea şi se află în muzee şi colecţii, potrivit www.brandeis.edu/. Multe exemplare ale cărţii sunt colorate, cu diferite grade de îndemânare. Unele ilustraţii colorate au fost adăugate mult mai târziu, iar unele exemplare au fost rupte pentru a fi vândute ca imprimeuri decorative, potrivit medievalportland.org.

Lucrarea conţine un impresionant număr de peste 1.800 imagini xilografice, realizate din gravuri pentru care s-au folosit 645 de blocuri de lemn de dimensiuni diferite, potrivit www.tcd.ie/. Antreprenorul de la Nürnberg, Sebald Schreyer (1446-1520), şi cumnatul său, Sebastian Kammermeister (1446-1503), au finanţat producţia cărţii. Michael Wolgemut (1434-1519) şi ginerele său Wilhelm Pleydenwurff (1460-1494) au executat ilustraţiile în jurul anului 1490, o perioadă în care atelierul lor era la apogeul artistic şi tânărul Albrecht Dürer, ce urma să devină un renumit pictor renascentist, tocmai îşi terminase ucenicia acolo. Majoritatea ilustraţiilor sunt fie reprezentări ale oraşelor, fie portrete ale unor personalităţi importante din punct de vedere istoric (multe dintre figurile de pe o pagină sunt legate prin viţă de vie pentru a releva descendenţa familială, regală sau ecleziastică). Sunt incluse, de asemenea, două hărţi ale lumii, curiozităţi, descrieri de locuri, de întâmplări, comete, eclipse de soare şi de lună, monştri, oameni cu diverse diformităţi, invazii de lăcuste, scene de holocaust, secte religioase, ordine călugăreşti etc. Ceea ce conferă însă valoare istorică cărţii nu este textul istoric al lui Schedel, ci cantitatea mare de ilustraţii care se regăsesc.

Panoramele oraşelor, unele autentice, altele inventate sau copiate după modele mai vechi, prezintă un interes atât artistic, cât şi topografic. Cele mai influente imagini din carte sunt cele 53 de vederi ale oraşelor şi ţărilor din Europa şi din jurul Mediteranei. Desene ale site-urilor reale au fost folosite ori de câte ori a fost posibil, dar în multe cazuri artiştii au inventat imagini care au fost reutilizate pentru a reprezenta diferite oraşe. Exemplarul deţinut de Hartmann Schedel este o copie strălucit colorată, ce conţine materiale suplimentare valoroase, cum ar fi harta drumului către Roma a astronomului Erhard Etzlaub (1455-1532), potrivit www.loc.gov. Împreună cu restul bibliotecii lui Schedel, cartea a devenit parte a bibliotecii lui Johann Jacob Fugger, patron al artelor (1516-1575), şi care, în 1571, a intrat în posesia ducelui Albrecht al V-lea de Bavaria (1548-1626), potrivit www.metmuseum.org/.

Cronica este împărţită în două părţi principale: istoria lumii (împărţită în şase "vârste") şi o anexă care oferă descrieri ale oraşelor europene evidenţiate în text. Cronologia celor şase epoci pe care Schedel le aruncă peste lume este împărţită astfel: "de la Creaţie la Noe; de la Noe la Avraam; de la Avraam la David; de la David până la robia babiloniană; următoarea până la naşterea lui Hristos, şi de la naşterea lui Hristos până în Ziua Judecăţii". Conceptul de timp istoric împărţit în şase epoci a fost o "schemă de bază folosită de toţi istoriografii medievali" şi, în această privinţă, Schedel a fost un foarte bun istoriograf medieval. Schedel poate fi considerat ca un compilator de texte, un susţinător timpuriu al umanismului în Germania. El a fost unul dintre primii germani care a studiat greaca şi, de-a lungul Cronicii, a folosit pe scară largă textele greceşti antice. În această lumină, "Cronica de la Nürnberg" poate fi înţeleasă ca locuind spaţiul liminal dintre perioadele medievale şi renascentiste.

Hartmann Schedel (1440-1514) s-a născut la Nürnberg şi a obţinut o diplomă de Magister Artium (Maestru în Arte) la Leipzig. Apoi, a călătorit la Padova, Italia, unde a studiat medicina. Pe lângă studiile sale medicale, a studiat greaca cu profesorul Demetrios Chalkondydes. După ce a obţinut această expunere la gândirea umanistă timpurie în Italia, s-a întors la Nürnberg şi a practicat medicina, păstrându-şi în acelaşi timp pasiunea pentru cărţi. Schedel a devenit bine cunoscut pentru biblioteca sa, care conţinea peste 600 de volume atât de cărţi tipărite, cât şi manuscrise. Unele dintre aceste texte - în special greaca antică şi latină (atât bisericeşti, cât şi de altă natură) - au devenit la rândul lor surse pentru "Cronica de la Nürnberg". (Schedel însuşi nu a scris niciun text al Cronicii, cu excepţia legăturii cuvintelor şi propoziţiilor şi a adnotărilor ocazionale), după cum menţionează site-ul medievalportland.org/. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.images.metmuseum.org