Bogdan Ghiu, poet, eseist, jurnalist, traducător, s-a născut la 5 iulie 1958, la Bucureşti. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, secţia română-franceză (1978-1982), conform "Dicţionarului general al literaturii române'', apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005). În 1992 a susţinut, la Paris, o teză de doctorat sub îndrumarea lui Jacques Derrida.

Nume de marcă al promoţiei literare '80, Bogdan Ghiu s-a afirmat în "Cenaclul de Luni" al Facultăţii de Filologie din Bucureşti, condus de Nicolae Manolescu.

Până în 1989 a fost, cu intermitenţe, profesor. După 1989 a lucrat ca redactor la Editura Humanitas, la revistele "Contrapunct" şi "22", a înfiinţat şi condus publicaţia "Cartea" a Editurii Nemira (1995-1996), a fost comentator de televiziune la "Epoca", "22" şi "Dilema" (cronicile publicate pe această temă au fost reunite mai târziu în volumul "Ochiul de sticlă", apărut în 1997).

Bogdan Ghiu a debutat în "Cronica" (1974), iar ulterior a colaborat la "Amfiteatru", "Dialog", "Echinox", "Viaţa românească", "România literară", "Opinia studenţească". Debutul editorial s-a produs cu ciclul "Fragmente din Manual" în volumul colectiv "Cinci" (1982), alături de Romulus Bucur, I. Bogdan Lefter, Mariana Marin, Alexandru Muşina, potrivit sursei citate.

A mai publicat în volumul colectiv "Nouă poeţi" (1984) "46 de caligrame ajutătoare". Debutul editorial în poezie îl reprezintă volumul "Manualul autorului" (1989). Următoarele volume au fost bine primite de critica literară, impunându-l ca pe un poet original în peisajul literar: "Poemul cu latura de un metru" (1993), "Arta consumului" (1996), "Arhipelogos" (1997), "Pantaloni şi cămaşă" (2000), "Manualul autorului" (ediţie completă şi definitivă, 2004), "(Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte" (2006).

"Pionier, imediat după 1989, al analizei media şi TV în România, scrie săptămânal în diverse periodice culturale (precum Observator cultural şi LiterNet) şi este comentator zilnic al fenomenului urban la Radio România Cultural", se menţionează în comunicatul de presă al Muzeului Municipiului Bucureşti din 14 ianuarie 2019. Fin analist media, a publicat studii şi eseuri care tratează media românească: "Ochiul de sticlă. Texte privind televiziunea, 1991-1997" (1997), "Totul de vânzare: spaţiul public", "Evul Media sau Omul terminal" (2002), "Facultatea de litere (mic îndreptar de gândire greşită)" (2004).

A mai publicat: '"Telepitecapitalism. Evul Media 2005-2009" (2009), "Eu(l) Artistul. Viaţa după supravieţuire: cod de bare pentru viitorul monstruos al artei" (2008), "Dadasein şi Inconstrucţia. Pentru o arhitectură etică" (2011). Redactor la revista "Idea artă+societate", titular de rubrică la LiterNet ("Evul Media") şi la Radio România Cultural ("Unde ne oprim în Bucureşti", 2011), a colaborat la revista "Arhitext design".

În 2014, a avut loc lansarea antologiei "Ateliere ale modernităţii. Istorie intelectuală şi filosofie franceză contemporană", coordonat de Bogdan Ghiu şi Vlad Alexandrescu (Ed. Polirom).

A tradus în limba română peste 70 de volume din autori precum Baudelaire, Artaud, Breton, Leiris, Duras, Sade, Foucault, Derrida, Deleuze, Guattari, Bourdieu, Barthes, Bataille, Bergson, Baudrillard, Latour, Ranciere, Ricoeur, Veyne, etc. Este membru al Asociaţiei Traducătorilor Literari din România - ARTLIT, prima de acest fel din ţara noastră, înfiinţată în 2014 de un grup de traducători.

La 28 martie 2018, Parlamentul a desemnat noul Consiliu de Administraţie al Societăţii Române de Televiziune, Bogdan Ghiu fiind nominalizat ca membru supleant de către USR. La 19 august 2020, Bogdan Ghiu a devenit noul membru titular al Consiliului de Administraţie al TVR, în urma demisiei lui Dorin Dan Lazea, după cum informa un comunicat al TVR.

Pentru activitatea sa poetică şi de traducător a fost răsplătit în 1997 cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumele de poezie "Poemul cu latura de un metru" (1996) şi "Arta consumului" (1996), iar în 2003 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traducerile din Charles Baudelaire ("Inima mea dezvăluită", 2002) şi Henri Bergson ("Energia spirituală", 2002).

A fost distins cu Ordinul "Meritul Cultural" în grad de Cavaler (2004). În 2014, în cadrul Galei celei de-a VIII-a ediţii a Premiilor Observator cultural, i-a fost decernată o Diplomă de Excelenţă.

Între nominalizările la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2018, la secţiunea "Cartea de traduceri" s-a numărat şi "Boualem Sansal - Satul neamţului sau Jurnalul fraţilor Schiller", traducere Bogdan Ghiu, Mădălina Ghiu (Editura Humanitas). În 2019 şi 2022 s-a numărat printre poeţii nominalizaţi la Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" pentru Opera Omnia. A făcut parte din juriile Galelor Premiilor Radio România Cultural din 2019, 2020, 2022, 2023. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)