Franz Kafka, unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului XX, s-a născut la 3 iulie 1883, la Praga, într-o familie de evrei din clasa de mijloc.

Între 1889 şi 1893, a studiat la şcoala elementară de limbă germană din Praga, iar în 1901 a absolvit Gimnaziul Altstadter, cu rezultate bune la limbile clasice şi la istorie. A studiat dreptul la Universitatea Charles-Ferdinand din Praga, obţinând titlul de doctor la 18 iunie 1906, potrivit http://www.kafka-online.info.

Sursa foto: kafkamuseum.cz 

Între 1907 şi 1922, a profesat la diverse companii de asigurări, cu conştinciozitate, dar fără a fi pasionat de munca sa, în timpul nopţilor lucrând la opera sa literară.

În 1917, Kafka a aflat că are tuberculoză. Biografii săi susţin că, de-a lungul vieţii, a suferit de depresie clinică, anxietate socială, migrene şi insomnie, conform sursei citate.

Un loc aparte în viaţa lui Kafka l-a deţinut relaţia sa cu Felice Bauer, din Berlin, cu care a fost logodit. Ea a păstrat cele aproximativ 350 de scrisori de dragoste şi 150 de cărţi poştale scrise de mână de Kafka, ce au fost tipărite şi publicate într-un volum după moartea acestuia. În schimb, scrisorile Feliciei Bauer au fost pierdute, întrucât Kafka le-a distrus când a rupt relaţia. Volumul "Scrisori către Felice" a fost studiat exhaustiv ca un ghid pentru sentimentul de izolare într-o lume de neînţeles, sentiment ce străbate poveştile lui Kafka.

Opera lui a devenit cunoscută abia după moarte. Deşi Kafka, în testamentul său, a cerut ca toate manuscrisele operelor netipărite să fie distruse, prietenul său Max Brod a editat, totuşi, aceste manuscrise. Ironic, tocmai această parte a scrierilor lui este cea mai cunoscută şi apreciată.

Vedere din Praga (1910), ”Haus zum Schiff”, unde a locuit familia Kafka până în 1917. 

Textele lui Kafka oglindesc contradicţiile vremii, dar mai ales situaţia sa personală. Laitmotivul scrierilor sale este sentimentul de neapartenenţă, de izolare. Scriitorul a fost influenţat şi de situaţia familială, în special de relaţia încordată cu tatăl său, logodna nereuşită, sentimentul de dedublare, de contradicţii interioare. Toate acestea ilustrează o epocă a sfârşitului, a destrămării şi naufragiului, în care criza societăţii este şi o criză a individului şi a artei.

Franz Kafka în timpul unei internări într-un sanatoriu pulmonar din Elveția.

În timpul vieţii, Kafka a publicat puţin, excepţii făcând colecţiile de povestiri "Meditaţii" şi "Medic de ţară", precum şi povestirea "Metamorfoza". Colecţia "Artistul flămând" a fost editată de el, dar publicată postum.

Cele trei romane semnate de Kafka sunt "Procesul", "Castelul" şi "Amerika", niciunul nefiind terminat.

"Procesul" este unul dintre romanele sale emblematice. Cartea a fost scrisă între 1914 şi 1915, fiind publicată postum, în 1925. Chiar dacă este neterminată, are totuşi un final, cel puţin în ceea ce-l priveşte pe protagonist. Acesta este Josef K., un funcţionar la o bancă, arestat în propria casă de doi agenţi neidentificaţi, veniţi din partea unei autorităţi necunoscute şi care se va dovedi inaccesibilă, fără să i se aducă la cunoştinţă învinuirea. Incidentul se petrece chiar în ziua în care Josef K. împlineşte 30 de ani. În ciuda arestului, el este lăsat în libertate. Timp de un an, Josef K. încearcă să se apere în diverse moduri, lucru dificil din moment ce nici nu ştie acuzaţiile care i se aduc. În ajunul celei de-a 31-a aniversări, personajul principal este luat, tot din propria casă, de doi necunoscuţi, dus în afara oraşului şi înjunghiat în inimă. Josef K. nu opune rezistenţă, iar ultimele sale cuvinte sunt: "Ca un câine!".

"Procesul" este reprezentativ pentru multe dintre textele lui Kafka, fiind dominat de grotesc, de absurdul şi incoerenţa unei lumi tiranice, în care individul nu are nicio şansă.

O interpretare definitivă a "Procesului" este dificilă, existând păreri conform cărora romanul este o critică a aparatului birocratic şi judiciar din timpul lui Kafka. Alţi critici consideră că lucrarea este o operă profetică, ce avea să anunţe regimurile totalitare ale secolului XX. O a treia posibilă interpretare este în cheie metafizică, arestul fiind, de fapt, momentul în care Josef K. realizează absurdul şi lipsa de sens a existenţei.

În anul 1999, "Procesul" a figurat pe cea de-a doua poziţie în topul celor mai bune romane de limbă germană ale secolului XX realizat de Literaturhaus Munchen (potrivit www.literaturhaus-muenchen.de) şi pe locul al treilea în lista celor mai bune cărţi ale secolului XX realizată de publicaţia "Le Monde" (potrivit www.lemonde.fr).

Statuie ce-l reprezinta pe Franz Kafka, Praga. 

Franz Kafka a murit de tuberculoză la 3 iunie 1924. AGERPRES / (Documentare - Horia Plugaru, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: deutschlandfunkkultur.de