Catedrala Anglicană din Liverpool, a cărei denumire oficială este "Biserica Catedrală a lui Hristos", este situată pe muntele Sfântului James, în centrul oraşului. Este una dintre cele mai impunătoare construcţii religioase din lume, aflându-se pe primul loc în topul celor mai mari catedrale din Marea Britanie şi pe a opta poziţie în topul celor mai mari biserici din lume, potrivit liverpoolcathedral.org.uk.

Istoria catedralei începe în anul 1880, atunci când J. C. Ryle a devenit primul episcop al oraşului Liverpool. Dioceza pe care o păstorea nu beneficia, însă, de o catedrală. Cinci ani mai târziu, reprezentanţii Bisericii Anglicane, împreună cu autorităţile locale au decis ridicarea unei catedrale pe locul bisericii Sfântului Petru de pe Church Street. Concursul pentru desemnarea celui mai bun plan arhitectural a fost câştigat de William Emerson, dar spaţiul ales pentru construcţie s-a dovedit a fi nepotrivit pentru o clădire de dimensiunile propuse.

În 1900, Francis Chavasse i-a succedat în funcţie lui J. C. Ryle, proiectul arhitectural fiind readus în prim-plan. Magnatul şi politicianul William Forwood a fost desemnat pentru a conduce lucrările comisiei ce urma să aleagă o nouă locaţie pentru viitoarea catedrală. Locul pe care se află acum catedrala nu a fost primul în preferinţele comisiei, dar cum achiziţia altor spaţii ar fi depăşit bugetul acordat, a fost ales muntele Sfântului James.

Proiectul a stârnit interesul celor mai importanţi arhitecţi britanici. Urma să fie ridicată cea de-a treia catedrală anglicană din Anglia, după Catedrala Saint Paul din Londra şi Catedrala Truro din Cornwall. Au fost depuse peste 100 de planuri arhitecturale, printre arhitecţii înscrişi aflându-se nume precum Temple Moore, Charles Reilly şi Charles Rennie Mackintosh.

Surprinzător, proiectul câştigător a fost desemnat cel al studentului Giles Gilbert Scott, în vârstă de 22 de ani, ucenic la firma de arhitectură a lui Temple Moore.

Piatra de temelie a catedralei a fost pusă de însuşi regele Eduard al VII-lea, în 1904.

În 1909, Scott a regândit planurile iniţiale, renunţând la influenţele gotice. Exteriorul clădirii avea să fie unul modern, iar spaţiul interior urma să fie mărit considerabil.

În 1910, a fost finalizată Capela Fecioarei, consacrată în acelaşi an de episcopul Chavasse, la data de 29 iunie, în prezenţa a doi arhiepiscopi şi a 24 de episcopi. Toate privirile au fost atrase de vitraliile noii clădiri, care înfăţişează diverse femei, de diferite condiţii sociale şi confesiuni, considerate ca având contribuţii sociale importante. Printre acestea, se numără: pustnica Julian din Norwich; Susanna Wesley, întemeietoarea doctrinei metodiste; filantroapa Elizabeth Fry; poeta Christina Rossetti; misionara Alice Marval.

Între 1914 şi 1918, lucrările au stagnat, pe fondul Primului Război Mondial, fiind reluate în 1920.

În bună măsură, lucrările la catedrală s-au încheiat în 1924.

La 29 iulie 1924, în ziua aniversării a 20 de ani de la începutul construcţiei, catedrala a fost consacrată în prezenţa primului monarh britanic al Casei de Windsor, George al V-lea şi a reginei Mary de Teck.

Rămăseseră de finalizat turnul şi transeptul central. Timp de un an, lucrările au stagnat, în parte din cauza unor noi schimbări în planurile arhitectului Giles Gilbert Scott.

În iulie 1925, au început ridicarea turnului şi ultimele retuşuri la secţiunea centrală. Lucrările nu au avut, însă, eficienţa scontată, fiind, apoi, stopate odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. În timpul conflagraţiei, Capela Fecioarei a fost parţial deteriorată de bombardamentele germane, fiind reparată de abia în 1955.

Construcţia turnului, a cărui înălţime depăşeşte cu puţin 100 de metri, s-a încheiat la 20 februarie 1942.

Giles Gilbert Scott s-a stins din viaţă în anul 1960, fără să aibă şansa de a vedea catedrala construită în întregime. A fost succedat de arhitectul Frederick Thomas, care a venit cu un nou design pentru latura vestică a clădirii.

Monumentala Catedrala Anglicană din inima oraşului Liverpool, sediul Episcopiei Liverpool, a fost finalizată în 1978. Evenimentul a fost marcat de o slujbă de mulţumire şi dedicare în luna octombrie, la care a participat regina Elisabeta a II-a. În spiritul ecumenismului, arhiepiscopul romano-catolic Derek Worlock a jucat un rol important în cadrul ceremoniei.

Construcţia ocupă o suprafaţă de 9.687 de metri pătraţi şi a fost realizată cu piatră provenită din carierele Woolton, arată liverpoolcathedral.org.uk. Clopotniţa adăposteşte cel mai mare ansamblu de clopote din lume. Cele 14 piese poartă denumirea de "clopotele Bartlett", după numele lui Thomas Bartlett, originar din Liverpool, unul dintre cei mai importanţi finanţatori ai construcţiei catedralei. Clopotul central cântăreşte aproape 15 tone, iar toate însumează 31,5 tone.

Lungimea totală externă a clădirii este de 189 de metri, ceea ce plasează catedrala pe locul al doilea în topul celor mai lungi catedrale din lume. Lungimea sa interioară este de 146 de metri. Înălţimea navei este de 35,3 metri.

Corul catedralei păstrează a doua cea mai mare orgă din Regatul Unit, constând din două claviaturi, 9.765 de tuburi şi o trompetă militară, potrivit crestinortodox.ro.

Vitraliile însumează 1.700 metri pătraţi, toate fiind realizate în secolul al XX-lea. Cele de pe faţada vestică au fost pictate de Carl Edwards.

În interior pot fi admirate numeroase sculpturi şi picturi, semnate de artişti precum Tracey Emin, Gary Bunt, J. R. Robertson. Una dintre cele mai importante sculpturi, aflată chiar la intrarea în catedrală, este "The Welcoming Christ" ("Hristosul Primitor"), realizată de Elizabeth Frink în 1993.

În baptisteriu este expusă "Icoana Trinităţii", pictată de artistul român Cristi Pâslaru. Alte patru icoane semnate de Cristi Pâslaru pot fi văzute în Capela Sfântului Duh.

Tot în Liverpool, la mică distanţă de Catedrala Anglicană, se află Catedrala Romano-Catolică Metropolitană. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.liverpoolcathedral.org.uk