Ion Pop-Reteganul, folclorist, prozator, pedagog, publicist, s-a născut la 10 iunie 1853, în localitatea Reteag din judeţul Bistriţa-Năsăud, şi provenea dintr-o familie de ţărani iobagi, eliberaţi în 1848, se arată în "Dicţionarul scriitorilor români" (Editura Albatros, Bucureşti, 2001). A rămas în istoria folcloristicii româneşti ca "cel mai mare folclorist al Ardealului", după cum îl caracteriza folcloristul Ion Muşlea, indică site-ul Muzeului memorial "Ion Pop Reteganul" din Reteag, https://www.complexulmuzealbn.ro/.

De la satul natal Reteag, de pe Someşul Mare, şi-a luat pseudonimul de Reteganul, potrivit https://www.complexulmuzealbn.ro/.

Clasele primare le-a făcut în Reteag, apoi şi-a continuat studiile la gimnaziul din Năsăud (1864-1870) şi la preparandiile din Gherla şi Deva (1870-1873).

Timp de aproape 20 de ani a fost învăţător în diferite sate din Transilvania (1873-1892), contribuind la organizarea şcolilor şi, în paralel, a fost preocupat de culegerea folclorului din aceste zone. A ieşit la pensie în 1892, retrăgându-se la Reteag.

A fost secretar al Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român - ASTRA (1894-1895), redactor la "Dreptatea" (Timişoara), "Deşteptarea" (Cernăuţi), "Revista ilustrată" (Reteag), "Tribuna" şi "Foaia poporului" (Sibiu), "Gazeta de duminecă" (Şimleu), a colaborat la "Gazeta Transilvaniei", "Fântâna Blanduziei", "Contemporanul", "Telegraful român", "Şezătoarea", "Familia", "Lumina", "România liberă" ş.a. A scris inclusiv articole legate de istoria învăţământului. Împreună cu publicistul Petre Stoica, a editat la Sâncel revista "Convorbiri pedagogice" (1886-1887).

Ion Pop-Reteganul a cules basme, legende istorice, versuri populare şi texte de interes etnografic şi a editat culegeri de folclor. Culegerile sale de folclor ("Trandafiri şi viorele", 1884; "Poveşti ardeleneşti", 5 volume, 1888; "Poveşti din popor", 1895; "Poveşti alese", 1905 etc.), mai ales cele de basme, s-au bucurat de mare preţuire din partea publicului şi de aprecierile specialiştilor vremii.

Între scrierile originale se numără volumele de proză "Nuvele şi schiţe" (două volume, 1898-1899), "Pilde şi sfaturi pentru popor" (1900), "Nuvele" (1901), precum şi o "Carte de cetire pentru anii din urmă ai şcoalelor normale, şcoalele de repetiţiune, cursurile de adulţi şi pentru poporul nostru" (1892), un curs practic despre pomicultură (1889, 1904), se menţionează pe site-ul https://www.complexulmuzealbn.ro/

Nuvelele şi schiţele, ca şi amintirile din copilărie şi tinereţe (acestea din urmă editate postum, în 1933, cu titlul "Odinioară şi acum", şi în 1969, cu titlul "Amintirile unui şcolar de altădată") au un anume farmec, datorat mai ales amănuntelor de culoare locală şi autenticităţii vocabularului. "Ca folclorist, Ion Pop-Reteganul aparţine etapei de constituire ştiinţifică a disciplinei, manifestând el însuşi preocupări în domeniul metodologiei culegerii, sfătuindu-i pe alţii şi încercând să rezolve, în limitele mijloacelor ce-i stăteau la îndemână în acea vreme, problema dificilă a respectării autenticităţii producţiilor", se menţionează în "Dicţionarul scriitorilor români".

Ion Pop-Reteganul a murit la Reteag, la 3 aprilie 1905. În localitatea natală se află Muzeul memorial "Ion Pop Reteganul", în casa în care acesta şi-a petrecut copilăria şi anii de pensie. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.complexulmuzealbn.ro