Steaua Bucureşti a realizat performanţe remarcabile în fotbalul românesc în anii '80, atât în competiţiile interne, cât şi în cele europene inter-cluburi, mai ales în partea a doua a decadei. De altfel, palmaresul obţinut de fotbaliştii roş-albaştri în acea perioadă vorbeşte de la sine. În campionatul intern, Steaua a obţinut şase titluri consecutive (1985, 1986, 1987, 1988, 1989). Tot atunci, a mai cucerit trei Cupe ale României, în anii 1985, 1987 şi 1989.

În competiţiile europene, la 7 mai 1986, Steaua Bucureşti câştiga Cupa Campionilor Europeni, aflată atunci la a 31-a ediţie, pe stadionul ''Ramon Sanchez Pizjuan'' din Sevilla, după ce o învingea în finală pe titrata FC Barcelona, cu scorul de 2-0, în urma loviturilor de departajare. Aceasta reprezintă cea mai mare performanţă din istoria fotbalului românesc la nivel de club, pe care Steaua Bucureşti o putea repeta în 1989, când a jucat din nou finala competiţiei, dar a fost învinsă clar de formaţia italiană AC Milan cu 4-0. În plus, echipa "militară", cum era denumită atunci, câştiga, în 1987, Supercupa Europei '86, în faţa redutabilei echipe sovietice Dinamo Kiev. În schimb, pierdea în faţa argentinienilor de la River Plate în cadrul Cupei Intercontinentale, cu scorul de 1-0.

Echipa de fotbal Steaua Bucureşti, la sosirea in Bucureşti după câştigarea Cupei Campionilor Europeni, în finala cu FC Barcelona, dupa loviturile de departajare, cu 2 - 0.

Foto: (c) MIRCEA HUDEK/Arhiva istorică AGERPRES 

Steaua devenea prima echipă din România care juca finale europene inter-cluburi, singura echipă care câştiga un trofeu european la nivel de cluburi şi singura dintr-o ţară comunistă care obţinea trofeul continental suprem. A deţinut mult timp recordul european şi mondial de meciuri fără înfrângere într-un campionat: 104 partide fără înfrângere, stabilit între iunie 1986 şi septembrie 1989.

Jucătorii de bază ai echipei anilor '80 erau: Helmuth Duckadam - Dan Petrescu, Ştefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, Tudorel Stoica, Loţi Bölöni, Gheorghe Hagi, Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă, Gabi Balint.

Meciul de fotbal dintre echipele Steaua Bucureşti şi Anderlecht Bruxelles (scor 3-0), contând pentru manşa a doua a semifinalelor Cupei Campionilor Europeni, editţa 1985-1986; în imagine: Gavril Balint (stg.), Miodrag Belodedici (dr.) şi Dumitru Stângaciu (în plan secund, 1986).

Foto: (c) CORNEL MOCANU/Arhiva istorică AGERPRES  

Perioada 1980-1984 este, probabil, cea mai zbuciumată, din punct de vedere al încercărilor de a alcătui o echipă puternică, scrie www.fcsteaua.ro, site-ul suporterilor echipei. Au fost testaţi atunci un număr foarte mare de jucători, atât din pepiniera proprie, cât şi fotbalişti de perspectivă de la cluburile din ţară.

Rând pe rând aveau să dispară din echipă portarul Iordache sau jucători precum Anghelini, Sameş, Fl. Marin, Zahiu şi Aelenei. Marcel Răducanu fugise în Germania în 1981. În lot apăreau şi dispăreau "speranţe" fără să confirme: fundaşii Rotar, Ion Gheorghe, Niţu, Barna, Andreicuţi, Tudor şi Pinter, mijlocaşii Isaia, Mateffi, Lucian, Mureşan şi Florea, atacanţii Jurcă, Bolba, Ralea, Cernescu, Cămui, Udrică, Păuna etc.

Dar, încet-încet, se contura marea echipă a Stelei! Gavrilă-Pele Balint abia trecuse de 17 ani când a venit de la Gloria Bistriţa. Ştefan Iovan avea 21 de ani când a fost transferat de la Reşiţa. Mihail Majearu sosea de la Galaţi la 21 de ani. În 1983 erau aduşi la echipă Miodrag Belodedici şi Helmuth Duckadam, apoi Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă şi Ştefan Petcu, pentru ca lotul să fie completat anul următor cu Lucian Bălan, Ilie Bărbulescu, Laszlo Bölöni, Adrian Bumbescu, Radu II şi portarul Dumitru Stângaciu. Rezultatele ulterioare aveau să depăşească orice aşteptări, Steaua intrând în elita fotbalului mondial.

Marius Lăcătuş, 1986.

Foto: (c) PAUL BUCIUTA/ Arhiva istorică AGERPRES 

Iniţial, din diverse motive au fost amânate obţinerea unor performanţe notabile, jocul echipei fiind caracterizat prin inconstanţă, meciurile bune şi foarte bune alternând cu sincope neaşteptate. Timp de trei ani, Steaua a fost modestă în campionat, ocupând locurile 4 (1980-81), 6 (1981-82) şi 5 (1982-83). Nu a contat în lupta pentru titlu, care se dădea de obicei între Dinamo Bucureşti şi Universitatea Craiova.

Meciul de fotbal dintre Steaua Bucureşti şi Honved Budapesta (4-1), desfăşurat pe Stadionul Steaua in turul al doilea al Cupei Campionilor Europeni; în prim plan: Victor Pţturcă, 1985.

Foto: (c)  CORNEL MOCANU/Arhiva istorică AGERPRES 

Ediţia 1983-84 a fost cea a revenirii steliştilor în lupta pentru titlu. Primul pas spre gloria europeană avea să fie făcut în ediţia 1984-85, când Steaua realiza eventul (Cupă şi Campionat).

Pe 23 august 1983, Marius Lăcătuş debuta în tricoul Stelei, la numai 19 ani, într-un meci cu CS Târgovişte, 1-1. Cu zece trofee de campion, şase Cupe, trei Supercupe, Cupa Campionilor Europeni şi Supercupa Europei, Lăcătuş este de departe cel mai titrat jucător din fotbalul românesc. Totodată, cu 481 de meciuri oficiale, Lăcătuş este jucătorul cu cele mai multe meciuri disputate pentru Steaua în toate competiţiile. Cu el pe teren "roş-albaştrii" au pierdut numai 63 de partide, menţionează Asociaţia Steliştilor 1947, pe un alt site al suporterilor, https://as47.ro/.

La 12 iunie 1985, Steaua obţine, în semifinalele Cupei României, cel mai categoric succes în derby-urile cu Dinamo de până atunci (pe 4 aprilie 1998, Steaua mai reuşea un 5-0 împotriva lui Dinamo, de data aceasta în campionat). "Roş-albaştrii" se impuneau cu 5-0, marcatori Balint, Lăcătuş si Piţurcă. Pe 19 iunie 1985, Steaua se impunea în partida cu SC Bacău, 1-0, prin golul marcat de Bölöni. "Roş-albaştrii" câştigau cel de-al zecelea titlu, primul după o aşteptare de şapte ani, şi îşi puneau prima stea pe tricou.

Pe 16 aprilie 1986, Steaua o întâlnea pe Anderlecht Bruxelles, în returul semifinalelor Cupei Campionilor Europeni. În tur, belgienii se impuseseră cu 1-0, prin golul lui Enzo Scifo, dar returul avea să aducă o victorie entuziasmantă a roş-albaştrilor cu 3-0, într-unul dintre cele mai bune meciuri ale lor, 10-3 fiind raportul şuturilor la poartă.

La 7 mai 1986, Steaua câştiga cel mai important trofeu la nivel european şi singurul câştigat de o echipă din România, Cupa Campionilor Europeni, atunci când o învingea pe Barcelona cu 2-0, după loviturile de departajare. Meciul se juca pe Stadionul "Ramon Sanchez Pizjuan" din Sevilla, în faţa a 45.000 de oameni.

Având condiţii mult mai bune de antrenament, rezultatele echipei de fotbal au crescut de la an la an, culminând cu noaptea magică de la Sevilla, când Steaua a învins pe F.C. Barcelona în finala Cupei Campionilor Europeni, devenind prima echipă românească de club (şi, deocamdată singura) campioană europeană la fotbal, arată şi site-ul clubului, www.csasteaua.ro. Duckadam a devenit primul portar din istoria fotbalului care a reuşit să apere patru lovituri de departajare consecutive într-un meci oficial şi a intrat în Cartea Recordurilor, iar Iordănescu era primul care câştiga Cupa Campionilor din dubla ipostază de jucător-antrenor. Până în finală, Steaua a trecut de Vejle BK (1-1, 4-1), Honved Budapesta (1-0, 4-1), Kuusysi Lahti (0-0, 0-1) şi Anderlecht (1-0, 3-0).

Helmuth Duckadam. 1986.

Foto: (c) MIRCEA HUDEK/Arhiva istorică AGERPRES  

Pe 14 decembrie 1986, Steaua juca la Tokyo în faţa argentinienilor de la River Plate în Cupa Intercontinentală. Meciul a fost pierdut de stelişti cu 0-1. Partida s-a jucat pe Stadionul Naţional din capitala Japoniei, cu 62.000 de oameni în tribune.

Pe 24 februarie 1987, golul lui Hagi, care era la primul meci pentru Steaua, contra lui Dinamo Kiev le-a adus roş-albaştrilor Supercupa Europei, cel de-al doilea trofeu european, după Cupa Campionilor în '86. Meciul s-a jucat pe Stadionul "Louis II" din Monte Carlo, cu 9.000 de oameni în tribune.

În plan intern, Steaua încheia sezonul 1986/1987 neînvinsă, cu un avans, faţă de Dinamo, de 15 puncte şi doar 17 goluri primite. Piţurcă termina pe locul 2 în clasamentul golgheterilor, cu 22 reuşite, după Cămătaru (Dinamo), Gheata de Aur în acel sezon.

Pe 7 septembrie 1988, Steaua reuşea cea mai categorică victorie în deplasare, în cupele europene, 5-1 cu Sparta Praga. Era abia primul meci din campania care avea să o ducă, din nou, în finala Cupei Campionilor Europeni. Al doilea adversar în drumul spre finală era Spartak Moscova pe care o învingea, la Bucureşti, cu 3-0, statistica arătând, la finalul meciului, 22-9 şuturi pe poartă şi 11-3 raportul cornerelor. Returul de la Moscova s-a jucat la o temperatură de -15°C, pe un teren îngheţat, dar roş-albaştrii s-au impus cu 2-1, prin golurile lui Lăcătuş şi Balint. Până la finala de pe Stadionul "Camp Nou" cu AC Milan, Steaua mai trecea de IFK Göteborg şi Galatasaray Istanbul.

La 24 mai 1989, echipa ajungea din nou în ultimul act al Cupei Campionilor Europeni. AC Milan, care pe atunci avea în componenţă tripleta olandeză Rijkaard - Gullit - van Basten, a câştigat cu 4-0, fără drept de apel. Meciul s-a jucat pe Stadionul "Camp Nou", cu 97.000 de spectatori în tribune, dintre care peste 80.000 erau italieni.

În campionatul intern, în etapa a XVI-a din sezonul 1988/1989, pe 7 decembrie, Steaua învingea Corvinul Hunedoara cu scorul de 11-0, pe stadionul Ghencea, fiind cea mai categorică victorie a echipei în campionat. La sfârşitul sezonului, Steaua câştiga titlul cu nr. 14, terminând campionatul neînvinsă. În acel campionat s-au marcat cele mai multe goluri din istoria primei divizii româneşti, 981, 31 dintre ele fiind înscrise de Gheorghe Hagi. Pe 9 septembrie 1989, Dinamo întrerupea seria de 104 meciuri fără înfrângere în campionat a Stelei, începută în 18 iunie 1986.

"Echipa de aur" a Stelei din perioada 1984-1989 a fost trecută pe locul 42 în Top 50 al celor mai bune echipe din istoria fotbalului. În februarie 2023, publicaţia britanică FourFourTwo a publicat o anchetă amplă, în cadrul căreia a stabilit cele mai bune 50 de echipe din istoria fotbalului, conform https://www.fourfourtwo.com/features/ranked-the-50-best-football-teams-of-all-time.

Gheorghe Hagi, 1989.

Foto: (c) VIOREL LAZARESCU/Arhiva istorică AGERPRES 

Despre generaţia 1984-1989 a Stelei, jurnaliştii englezi au scris următoarele: "Adevărul este un lux atunci când vorbim de România fostului dictator Nicolae Ceauşescu. Deşi a fost acuzată de favoritism la finalul anilor '80, 'Militarii' au avut o perioadă de 104 meciuri fără înfrângere în campionat, din iunie 1986 până în septembrie 1989. Steaua a fost un fel de Harlem Globetrotters (n.r. echipă demonstrativă de baschet) de România, condusă de graţioşii Victor Piţurcă şi Miodrag Belodedici. Când l-a transferat pe Hagi doar pentru Supercupa Europei din 1986, Ceauşescu a refuzat să-l lase pe 'Maradona din Carpaţi' înapoi la Sportul Studenţesc. Au ajuns în două finale de Cupa Campionilor Europeni. Au învins-o pe Barcelona la penalty-uri, iar apoi au pierdut cu AC Milan cu 0-4". AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Roxana Losneanu, editor online: Andreea Preda)

* Explicaţie foto din deschidere: Echipa de fotbal Steaua Bucureşti la prezentarea Cupei Campionilor Europeni pe stadionul '23 August' din Bucureşti, 1986.