Ioan Maxenţiu s-a născut în Dobrogea, la mijlocul secolului al V-lea. A fost un scriitor bisericesc şi polemist de marcă, având în acelaşi timp şi un rol important în grupul de intelectuali daco-romani cunoscuţi în istorie sub numele de monahii sciţi. Se semnează uneori şi Maxentius Exiguus (Maxenţiu cel Mic, în sensul acela de cel Smerit). (https://www.revistateologica.ro)

S-a călugărit şi a învăţat adâncul teologiei din anii tinereţii, la una dintre mănăstirile Eparhiei Tomisului, a călătorit la mai multe mănăstiri din Răsărit şi a locuit uneori în preajma Constantinopolului. ("Patericul Românesc", 2011)

Cuviosul Ioan Maxenţiu a fost principalul purtător de cuvânt al monahilor sciţi, motiv pentru care a fost considerat primus inter pares.

Prin scrierile sale, monahii sciţi emit părerile lor, ce apărau hotărârea Sinodului Ecumenic de la Calcedon (451) referitoare la unirea ipostatică a celor două firi ale lui Hristos şi atacau învăţăturile nestorienilor. Între lucrările cunoscute astăzi se află: "Despre credinţă către legaţii papei la Constantinopol", "Capitole contra nestorienilor şi pelagienilor", "Foarte scurtă mărturisire a credinţei ortodoxe", "Foarte scurtă motivare a unirii Cuvântului lui Dumnezeu cu propriu-i trup", "Dialog contra nestorienilor".

"Aceste scrieri cu un conţinut patristic impresionant dovedesc limpezimea şi bogăţia cugetării acestui monah provenit din Scythia Minor: 'monah care se mistuie pentru dreapta credinţă a Bisericii Universale, pe care o vrea la adăpost de maşinaţiile nestoriene, pelagiene şi altele... Sunt, printre aceste lucrări, scurte mărturisiri de credinţă de o rară concizie şi precizie, raţionamente şi dezvoltări de o rară frumuseţe logică şi o dialectică neobişnuită asupra raportului dintre divin şi uman, dirijată cu gândul şi în atmosfera purităţii'". (Ioan Coman, "Scriitori teologi în Schythia Minor", în volumul "De la Dunăre la Mare. Mărturii Istorice şi monumente de Artă Creştină", Editura Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, Galaţi - https://www.revistateologica.ro)

"Scrierile lui Ioan Maxenţiu, mediul socio-istoric în care au fost elaborate, condiţiile în care au fost susţinute, dar mai ales unitatea lor doctrinară în înţeles ortodox arată stadiul înalt al nivelului literar, teologic şi filosofic al ambianţelor scolastice şi monahale din Scythia Minor (Dacia Pontică), dar şi rolul important, poate chiar determinant, în politica internă şi bisericească a Imperiului Romano-Bizantin în secolele al V-lea şi al VI-lea". (https://www.revistateologica.ro)

Grupul monahilor sciţi, destul de mare, desprinzându-se dintre ei câţiva mai însemnaţi, pe lângă Ioan Maxenţiu, cum au fost Leonţiu, Ioan Mauriciu, Petre Diaconul, Ioan şi Ahile, susţine formula teologică "Unul din Sfânta Treime a suferit în Trup", care după multe controverse îşi va găsi triumful sub împăratul Justinian cel Mare. Acestă formulă a fost admisă şi recunoscută de împăratul Justinian în 533, urmând a fi introdusă în Liturghia de la Constantinopol.

Cuviosul Ioan Maxenţiu a murit la o dată necunoscută la mijlocul secolului al VI-lea, cel mai probabil tot în Dobrogea. (surse: https://www.revistateologica.ro; "Patericul Românesc", arhimandrit Ioanichie Bălan; Ediţia a VI-a, revăzută şi îngrijită de arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Marina Bădulescu, editor online: Adrian Dădârlat)