Ziua de 15 aprilie 1923 a marcat un punct de cotitură în istoria cinematografiei mondiale. La Teatrul Rivoli din New York au rulat, în faţa publicului plătitor, primele pelicule cu sunet integrat, realizate prin tehnica fonofilmului, potrivit site-ului americasbesthistory.com.

Sistemul care permitea înregistrarea sunetului direct pe film a fost denumit DeForest Phonofilm, după numele inventatorului acestui proces, inginerul american Lee de Forest. Ideea de a realiza filmări care să cuprindă sunet, fără a fi nevoie de sincronizare ulterioară, l-a atras pe de Forest încă din 1913, pentru ca cinci ani mai târziu, acesta să realizeze schiţa tehnică a fonofilmului, menţionează site-ul leedeforest.org. Fonofilmul este primul sistem de înmagazinare a sunetului pe peliculă cinematografică.

La 12 martie 1923, Lee de Forest a făcut prima demonstraţie publică a fonofilmului, în faţa reprezentanţilor presei.

Ziua aşteptată de publicul larg a fost cea de 15 aprilie 1923, atunci când au fost proiectate 18 scurtmetraje cu sonor integrat la Teatrul Rivoli de pe Broadway, New York. Cele mai multe erau înregistrări ale unor piese de vodevil, operă sau balet. Câteva dintre ele au fost: "A Musical Monologue", "The Bubble Dance", "A Boston Star" şi "Opera versus Jazz". Nu a lipsit o scurtă înregistrare cu însuşi de Forest, în care explica, sumar, tehnica fonofilmului.

Pe lângă importanţa pe care cele 18 înregistrări o au pentru istoria cinematografiei, ele sunt considerate valoroase şi din punct de vedere artistic, înfăţişând artişti faimoşi în epocă, precum Joe Weber, Eva Leoni, Eva Pluck sau Sammy White.

La 11 august 1924, Lee de Forest l-a filmat pe cel de-al 30-lea preşedinte al SUA, Calvin Coolidge, acesta devenind, astfel, primul preşedinte american protagonist al unei filmări cu sunet integrat.

În 1925, fonofilmul a depăşit graniţele SUA, câteva filmări fiind proiectate la Teatrul Piccadilly din Sydney, Australia. Un an mai târziu, M.B. Schlesinger, un magnat al cinematografiei britanice, a cumpărat drepturile de folosire a fonofilmului. Publicul din Marea Britanie a avut ocazia să vizioneze primele filme realizate cu tehnica fonofilmului la Empire Cinema din Londra, în ziua de 4 octombrie 1926.

În anii 1928 şi 1929, au fost produse 320 de filme, inclusiv animate, care au folosit fonofilmul. Primul s-a numit "A. C. Astor with Sentimental Mac", avându-i în prim-plan pe ventrilocul Astor şi păpuşa lui, Sentimental Mac. Ultima filmare cunoscută, realizată cu fonofilmul lui Lee de Forest, se intitulează "Yvette Darnac" şi o prezintă pe actriţă în timp ce interpretează şlagărul "The man I Love", compus de fraţii Gershwin.

Cele mai multe dintre peliculele ce beneficiază de tehnica fonofilmului sunt păstrate în Biblioteca Congresului din Statele Unite şi la Institutul Britanic de Film. Cinci, descoperite întâmplător în Australia, au fost recondiţionate şi se află în Arhiva Naţională de Film şi Sunet a Australiei.

În noiembrie 1922, Lee de Forest a înfiinţat compania "De Forest Phonofilm", care includea două studiouri. Doi ani mai târziu, compania a produs primul lungmetraj realizat cu tehnica fonofilmului. Intitulat "Love's Old Sweet Song", a fost regizat de Searle Dawley şi a avut-o pe Una Merkel în rol principal, conform imdb.com.

În ciuda eforturilor sale susţinute, de Forest nu a reuşit să stârnească interesul producătorilor de la Hollywood pentru fonofilm. Procesele avute cu Theodore Willard Case, un chimist din New York care pretindea că a avut o contribuţie semnificativă la apariţia fonofilmului fără să-i fie recunoscute meritele, au înrăutăţit situaţia financiară a companiei lui Lee de Forest. În 1926, De Forest Phonofilm a declarat falimentul.

În 1926, a apărut Vitaphone, un sistem de sincronizare a sunetului cu imaginile, dezvoltat de compania fraţilor Warner. Primul film ce a beneficiat de tehnologia Vitaphone a fost "Don Juan", cu John Barrymore în rol principal, lansat la 6 august 1926. Deşi mai dificil de utilizat decât fonofilmul lui de Forest, Vitaphone a avut avantajul unei fidelităţi mult superioare a sunetului. A urmat sistemul Fox Movietone, utilizat de Fox Film Corporation, apoi tehnologia RCA Photophone, adoptată de Paramount Pictures.

Inventatorul Lee de Forest s-a născut la 26 august 1873, în Iowa, SUA. A studiat ingineria la Universitatea Yale. A rămas în istorie atât pentru tehnica fonofilmului, cât şi pentru contribuţiile sale în domeniul electronicii şi radiotehnicii. În 1906, a inventat trioda cu vid, denumită "Audion", utilizată pentru amplificarea curenţilor electrici slabi. Audionul a permis dezvoltarea radiofoniei şi telefoniei la mare distanţă. Lee de Forest a avut peste 300 de brevete de invenţie în domeniile telegrafiei fără fir şi radiodifuziunii.

A murit la 30 iunie 1961, potrivit leedeforest.org. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Cristian Anghelache, editor online: Adrian Dădârlat)

Sursa foto: americasbesthistory.com