Primul ierarh roman care a devenit sihastru în Athos, mitropolitul Teofan II a fost ucenicul învăţatului episcop Macarie de la Roman, amândoi fiind cu metania din Mănăstirea Râşca. Aici a crescut duhovniceşte, învăţând de la dascălul său frica de Dumnezeu, cunoaşterea Sfintei Evanghelii şi scrierea în limba greacă.

Cu voia lui Dumnezeu, în anul 1564 a fost ales mitropolit al Moldovei de către voievodul Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561; 1563-1568). "Şi era tuturor iubit pentru smerenia şi bunătatea inimii lui. Acest păstor sufletesc cerceta adesea satele şi sfintele mănăstiri şi ajuta mult pe călugării care sihăstreau prin păduri şi prin munţi". ("Patericul Românesc", Arhimandrit Ioanichie Bălan)

Avea deosebită grijă de monahii români ce se nevoiau în Muntele Athos, unde a fost trimis de voievod să ducă bani pentru înnoirea din temelie a Mănăstirii Dochiaru (1564-1568).

Mitropolitul Teofan a supravegheat lucrările de reconstrucţie, a ajutat să se picteze biserica şi a luat parte la sfinţirea ei, devenind una din cele mai frumoase mănăstiri atonite.

În anul 1568, mitropolitul Teofan 1-a călugărit pe Alexandru Lăpuşneanu, punându-i numele de Pahomie şi tot el 1-a îngropat în biserica Mănăstirii Slatina. Mai târziu, sub domnia lui Ioan Vodă cel Viteaz (1572-1574), fiind izgonit din scaun, a sihăstrit cu trei ucenici ai săi în munţii din preajma Rarăului.

În 1577 a fost iarăşi chemat în scaunul mitropolitan de voievodul Petru Şchiopul, păstorind Biserica Moldovei încă patru ani de zile. În anul 1581, din cauza deselor schimbări de domni, mitropolitul Teofan se refugiază în Polonia. După un an este chemat din nou la scaunul său, pentru a treia oară, rămânând la cârma Bisericii încă cinci ani de zile.

În 1587, mitropolitul Teofan II se retrage de bunăvoie şi se duce la Mănăstirea Dochiaru în Athos.

"Aici petrece ca un mare sihastru încă 12 ani, întrecând pe mulţi călugări cu aspra sa nevoinţă, fiind cunoscut şi cinstit în tot Muntele Athos. Evlaviosul mitropolit Teofan era primul ierarh român care se făcuse sihastru atonit şi era vestit povăţuitor şi părinte duhovnicesc, atât monahilor români, cât şi multor monahi din Athos". ("Patericul Românesc", Arhimandrit Ioanichie Bălan)

Ajungând la măsura marilor sihaştri atoniţi, în anul 1598, mitropolitul Teofan şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos şi a fost înmormântat în pridvorul bisericii din Mănăstirea Dochiaru, cum se vede până astăzi. Monahii de aici l-au trecut în rândul marilor ctitori şi îl numără în ceata cuvioşilor părinţi atoniţi. (surse: "Patericul Românesc", Arhimandrit Ioanichie Bălan, Ed. Mănăstirii Sihăstria, 2011; https://doxologia.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: doxologia.ro