Muzeul 'Casa Anne Frank' este situat în centrul orașului Amsterdam, pe Prinsengracht 263-267, la mică distanță de Dam Square. Casa Anne Frank este un muzeu cu o poveste, vizitatorii devenind parte a acesteia prin intermediul citatelor, fotografiilor, videoclipurilor și obiectelor originale. Atmosfera din muzeu este autentică și discretă, potrivit site-ului oficial https://www.annefrank.org/.

În această casă, Anne Frank și familia ei s-au ascuns timp de doi ani, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Li s-a alăturat familia Van Pels și mai târziu Fritz Pfeffer. În clădirea formată din casa principală și anexa își avea sediul și compania înființată de Otto Frank. Cele opt persoane s-au ascuns la etajele superioare ale anexei ('Anexa Secretă'), a cărei intrare a fost acoperită cu un dulap cu cărți. 'Locul nostru ascuns a devenit unul real. Domnul Kugler s-a gândit, vezi tu, că ar fi bine să așeze un dulap în fața ușii noastre, un dulap cu balamale care se putea deschide ca o ușă. Domnul Voskuijl a construit această bucată de mobilă', scria Anne Frank, la 21 august 1942, în jurnalul ei.

În tot muzeul, se pot vedea încă urme, precum însemnarea cu creionul pe un perete al înălțimii celor două surori Frank, Margot și Anne, și obiecte personale ale oamenilor care s-au ascuns aici. Tot, în muzeu este expusă și coperta roșie originală a jurnalului scris de Anne Frank. Pereții camerei, pe care Anne a trebuit să o împartă cu Fritz Pfeffer, au fost decorați cu diverse cărți poștale. 'Datorită tatălui meu, care adusese aici întreaga mea colecție de cărți poștale ilustrate și vedete de cinema în prealabil, am putut trata pereții cu un vas de lipici și o pensulă și astfel am transformat întreaga cameră într-un singur tablou mare'. (Anne Frank, 11 iulie 1942; https://www.annefrank.org/).

Naziștii veniseră la putere în Germania, în 1933. Otto și Edith Frank, care aveau două fiice - Margot și Anne, născute în 1926, respectiv în 1929 - nu mai vedeau un viitor al familiei în această țară, luând decizia de a se muta la Amsterdam. La 1 septembrie 1939, Germania a invadat Polonia, ceea ce a declanșat Al Doilea Război Mondial. Un an mai târziu, la 10 mai, Germania invada și ocupa, cinci zile mai târziu, Țările de Jos. În 1941, ocupanții au început să ia măsuri discriminatorii asupra populației evreiești, care s-au agravat în timp, conform https://www.annefrank.org/.

La împlinirea vârstei de 13 ani, Anne a primit un jurnal în care a început imediat să scrie. A scris despre viața ei și despre oamenii din jurul ei. În timp, ea și-a dezvoltat talentul de a scrie, așternând pe hârtie scurte povești și a început să lucreze la un roman bazat pe jurnalul său.

Cum planurile de emigrare nu au dat niciun rezultat, Otto Frank și-a dat seama că va trebui să se ascundă de naziști pentru a supraviețui. La 6 iulie 1942, Margot, Anne, Edith și Otto Frank s-au ascuns în clădirea de pe Prinsengracht 263. Li s-a alăturat familia Van Pels și mai târziu Fritz Pfeffer. Ei au fost ajutați de-a lungul celor doi ani de șase angajați ai companiei lui Otto și de prieteni.

În dimineața zilei de 4 august 1944, ofițerii de poliție au urcat la etajul unu al clădirii din Prinsengracht 263, unde l-au interogat pe Victor Kugler și au percheziționat clădirea în prezența lui. Au ajuns pe palierul cu biblioteca rotativă și au descoperit ascunzătoarea și pe cei care locuiau acolo. Împreună cu două dintre ajutoare, Johannes Kleiman și Victor Kugler, oamenii din Anexa Secretă au fost duși la închisoarea SD de pe Euterpestraat. Au fost interogați unul câte unul, apoi cei din Anexa Secretă și ajutoarele au fost separați. Johannes Kleiman și Victor Kugler au fost duși la centrul de detenție de la Amstelveenseweg, iar cele opt persoane din Anexa Secretă la centrul de detenție de la Weteringschans. Ajutoarele Miep Gies și Bep Voskuijl nu au fost arestate. După puțin timp, au mers la ascunzătoare unde au descoperit jurnalul lui Anne Frank, care fusese lăsat în urmă după arestare. Miep a păstrat jurnalul până după război.

Toți cei din Anexa Secretă au fost trimiși, la 3 septembrie 1944, cu trenul, în lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau din Polonia ocupată. Femeile și bărbații au fost separați. Edith Frank și fiicele sale Margot și Anne, împreună cu Auguste van Pels au rămas în lagăr, fiind trimise în barăcile de muncă forțată. Otto, Hermann și Peter van Pels și Fritz Pfeffer trebuiau să meargă pe jos până la lagărul Auschwitz I, aflat la trei kilometri distanță. Au fost puși la muncă grea. A fost ultima oară când Otto Frank și-a văzut soția și fetele.

Pe 30 octombrie 1944, aproximativ 1.000 de femei din lagărul Auschwitz-Birkenau au fost selectate pentru muncă forțată în industria de război germană. Au fost urcate într-un tren aglomerat în noaptea de 1 spre 2 noiembrie. Printre ele se numărau Anne, Margot și Auguste. Mama lor, Edith, a fost lăsată la Auschwitz. Bergen-Belsen era un lagăr de concentrare din nordul Germaniei, unde erau închiși atât prizonieri de război, cât și evrei. Aici, Anne Frank i-a întâlnit pe copii pe care îi cunoscuse în Amsterdam. În iarna anilor 1944-1945, situația din Bergen-Belsen s-a deteriorat. Era puțină mâncare, iar lagărul era murdar. Margot și Anne Frank s-au îmbolnăvit de tifos și au murit în februarie 1945. Nu se știe nimic despre ultimele lor zile.

La 27 ianuarie 1945, lagărul Auschwitz-Birkenau a fost eliberat de armata sovietică. Otto Frank, grav bolnav, era pe lista celor care trebuiau împușcați, însă fuga militarilor SS l-a salvat. A fost singurul care s-a întors de la Auschwitz în iunie 1945. În iulie 1945, Otto Frank a primit din mâinile lui Miep, jurnalul fiicei sale, Anne, pe care aceasta îl păstrase după arestarea lor.

Dorința Annei a devenit reală, la 25 iunie 1947, când i-a fost publicată cartea: 'Het Achterhuis. Dagboekbrieven van 14 juni 1942 - 1 augustus 1944' ('The Secret Annex. Diary letters from 14 June 1942 - 1 August 1944'). Prima ediție a fost tipărită în 3.000 de exemplare care au fost vândute rapid. O a doua ediție a fost publicată în decembrie 1947. În 1952, Otto Frank s-a mutat în Elveția. A încetat din viață la Basel, la 19 august 1980.

Când jurnalul Annei Frank a devenit cunoscut, oameni din diferite părți ale lumii erau interesați să viziteze Anexa Secretă, unde Anne Frank a stat ascunsă. Chiar înainte de fondarea organizației 'Casa Anne Frank' în 1957, Otto Frank dorea ca locuința în care se ascunsese împreună cu familia sa să fie păstrată și deschisă publicului, ca un avertisment din trecut, dar concentrat asupra viitorului.

La 3 mai 1960, Casa Annei Frank și-a deschis porțile publicului. Restaurarea nu era încă finalizată, dar Anexa Secretă putea fi vizitată. Clădirea principală a fost mobilată pentru a găzdui expoziții și un centru de documentare. La cererea lui Otto, Anexa Secretă a fost păstrată în aceeași stare. Cu această ocazie, Otto Frank a spus: 'Îmi cer scuze că nu voi mai vorbi din această casă după ziua de azi. Veți înțelege că amintirile despre tot ce s-a întâmplat aici sunt prea puternice. Nu pot decât să vă mulțumesc tuturor pentru interesul pe care l-ați arătat venind aici. Și sper că veți continua să sprijiniți activitatea Casei Anne Frank și a Centrului Internațional pentru Tineret, moral și în toate celelalte privințe', se arată pe site-ul https://www.annefrank.org.

În 1976, Otto Frank i-a scris directorului executiv al Muzeului 'Casa Anne Frank' că nu își dorea ca vizitatorii să reflecteze doar asupra suferințelor Holocaustului, ci și să-i inspire să combată activ prejudecățile și discriminarea. Acest ideal este încă exprimat în misiunea acestui muzeu.

'Nu mai putem schimba ceea ce s-a întâmplat. Singurul lucru pe care îl putem face este să învățăm din trecut', declara Otto Frank, în 'Basler Magazin', la 24 februarie 1979, potrivit https://www.annefrank.org. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.annefrank.org