La 1 iulie 1822 a avut loc restabilirea domniilor pământene prin numirea, de către Poarta Otomană, a lui Ioan (Ioniţă) Sandu Sturdza ca domn în Moldova, respectiv a lui Grigore Dimitrie Ghica ca domn în Ţara Românească, punându-se astfel capăt regimului fanariot, instaurat în 1711 în Moldova, respectiv în 1716 în Ţara Românească.

Înlăturarea regimului fanariot şi restabilirea domniilor pământene au fost consecinţe ale revoluţiei de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu.

"Mai mult decât nemulţumirea localnicilor, exprimată de evenimentele din Ţara Românească şi Moldova, în decizia Porţii a cântărit evaluarea defecţiunii unor familii fanariote, care s-au alăturat acţiunii lui Alexandru Ipsilanti precum şi revoluţia însăşi din Grecia, în urma căreia ea avea să dobândească independenţa în 1829. Principatele dunărene nu mai puteau fi cârmuite cu elemente care pierduseră complet încrederea Porţii; ea a revenit, după 110 ani de regim fanariot, la domnii autohtoni, numind în Moldova pe Ioniţă Sandu Sturdza, iar în Ţara Românească pe Grigore Ghica", scrie istoricul Florin Constantiniu în cartea sa ''O istorie sinceră a poporului român'' (Editura ''Univers enciclopedic'', Bucureşti, 2002).

"Intrarea trupelor otomane în Principate, în mai 1821, înfrângerea mişcării eteriste şi a rezistenţei pandurilor au pus capăt desfăşurării militare a revoluţiei din 1821. Efectele acesteia, însă, aveau să se resimtă, adânc şi puternic, în perioada care a urmat, în deschiderea creată societăţii româneşti pentru organizarea structurilor naţionale, moderne. Treptat, avea să capete expresie programul naţional al revoluţiei", se arată în ampla lucrare "Istoria românilor" apărută sub egida Academiei Române (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

Programul maximal al revoluţiei de la 1821 a rămas neîmplinit, dar foarte priceputa diplomaţie a boierilor a reuşit totuşi să obţină pentru ţară câştiguri preţioase, scrie istoricul Vlad Georgescu (1937-1988) în lucrarea sa "Istoria românilor de la origini până în zilele noastre" (reeditată de Editura Humanitas, Bucureşti, 1992). În 1821 şi 1822 ei au redactat 75 de memorii şi proiecte de reformă, pe care le-au înaintat ruşilor, turcilor şi austriecilor, cerând recunoaşterea a numeroase drepturi naţionale şi, în primul rând, reacordarea dreptului de a avea domni pământeni.

"Forţele social-politice intrate în acţiune în 1821 nu mai puteau fi oprite în manifestarea lor. Mica boierime, blocată în afirmarea socio-politică de marii boieri, revendica o participare mai importantă în conducerea statului. Domnia moldoveană a lui Ioniţă Sandu Sturdza (1822-1828), ridicat din rândurile ei, a oferit cadrul pentru manifestarea voinţei de putere a micii boierimi", remarcă istoricul Florin Constantiniu în cartea ''O istorie sinceră a poporului român''.

Presiunea puterilor mediatoare pentru a obţine de la Poarta Otomană numirea unor noi domni şi restabilirea administraţiei civile în principate a determinat Poarta, în martie 1822, să convoace la Constantinopol câte o delegaţie de boieri din Moldova şi din Ţara Românească pentru a le consulta asupra doleanţelor ţării. Boierii au avut astfel prilejul de a-şi expune ideile cu privire la reorganizarea ţării, arată istoricul Andrei Oţetea în ampla sa lucrare "Tudor Vladimirescu şi mişcarea eteristă în ţările româneşti" (publicată de Institutul de Studii şi Cercetări Balcanice, Bucureşti, 1945).

"La sfârşitul lunii aprilie 1822, opţiunile reprezentanţilor celor două principate, amendate în mai multe rânduri, au primit o formă definitivă, cuprinzând doar o parte din cererile formulate anterior. Dând curs şi resentimentelor faţă de greci şi de fanarioţi, Poarta a admis şi chiar a susţinut cerinţa cu privire la restabilirea domniilor pământene şi a excluderii grecilor din funcţiile civile şi ecleziastice. Consecinţa directă urma să fie o schimbare corespunzătoare şi în modul de administrare a celor două provincii româneşti" ("Istoria românilor", Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003). "Schimbarea regimului politic deschidea calea dezvoltării moderne, pe linie naţională, a ambelor principate, considerate ca făcând corp comun în regimul lor juridic şi în raporturile cu Poarta. Ea a însemnat un pas important pe calea unităţii şi a independenţei", se mai subliniază în aceeaşi lucrare. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Marina Bădulescu, editor online: Andreea Preda)