Sergiu Celibidache, unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii, s-a născut la 28 iunie 1912, la Roman, judeţul Neamţ. A învăţat să cânte singur la pian, la vârsta de patru ani, fiind pasionat de timpuriu de muzica de jazz.

Şi-a efectuat studiile liceale şi muzicale la Seminarul Pedagogic din Iaşi (1930), continuând, la Bucureşti, sub îndrumarea lui Theodor Rogalski (teorie-solfegiu, pian) şi a lui Theodor Cosma (jazz), apoi la Academia de Muzică (Musikhochschule) din Berlin (1936-1944), unde îl întâlneşte pe compozitorul Heinz Tiessen. În paralel, a studiat şi la Facultatea de Filosofie a Universităţii "Friederick-Wilhelm" din Berlin, unde a obţinut doctoratul în muzicologie, cu o teză despre "Arta polifonică a lui Josquin Desprez", aşa cum arată "Membrii Academiei Române - Dicţionar", Ed. Enciclopedică, 2003, precum şi http://www.fundatia-celibidache.com.

A debutat ca pianist de jazz la Iaşi, apoi a fost pianist-corepetitor în Bucureşti, dirijor de cor la Berlin. Prima orchestră pe care a condus-o în cariera sa de dirijor a fost Formaţia Academică de Muzică din Berlin (1941).

Orchestra Filarmonică din Munchen sub bagheta dirijorului Sergiu Celibidache, în cadrul repetiţiilor desfăşurate la Ateneul Român, Bucureşti, 14 februarie 1990.

Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/Arhiva istorică AGERPRES

În 1945 a devenit dirijor al Orchestrei simfonice din Berlin, începând o lungă carieră de dirijor. A fost dirijor al Filarmonicii din Berlin (1945-1952), Capelei Regale din Copenhaga (1960-1963), Orchestrei simfonice din Stockholm (1962-1971), Orchestrei Radiodifuziunii din Stuttgart (1972-1977) şi Orchestrei Filarmonicii din München (1979-1996).

În perioada 1945-1954, a dirijat 414 concerte cu Orchestra Simfonică din Berlin. Numai în 1946, în prima stagiune, a dirijat 108 concerte. În acelaşi an a avut şi prima întâlnire cu compozitorul şi dirijorul Wilhelm Furtwängler.

Timp de cinci decenii a condus orchestre renumite din numeroase ţări precum: Orchestra Naţională a Franţei, Orchestra ORTF şi "Orchestre du Conservatoire" din Paris, orchestrele Teatrelor "Scala" din Milano şi "La Fenice" din Veneţia, Orchestra de Stat din Bremen, Orchestra "Santa Cecilia" din Roma, Orchestra RIAS din Berlin, Orchestra Radiodifuziunii din Köln, Orchestra Simfonică a "The Curtis Institute of Music" din New York, Filamornica "George Enescu" din Bucureşti, Filarmonica "Moldova" din Iaşi ş.a.

A predat cursuri de fenomenologie muzicală la "Schola Cantorul" din Paris, Universitatea din Mainz (1976-1990), Praga etc. şi a susţinut cursuri de vară pentru dirijat la Trier, München, Siena etc.

Orchestra Filarmonică din Munchen sub bagheta dirijorului Sergiu Celibidache, în cadrul repetiţiilor desfăşurate la Ateneul Român, Bucureşti, 14 februarie 1990.

Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/Arhiva istorică AGERPRES

Repertoriul promovat în concerte a pornit de la preclasici şi clasici, ajungând până la moderni şi contemporani, fără a ocoli teatrul liric (de la "Cosi fan tutte" de W.A. Mozart până la "Wozzek" de Alban Berg), de la "Concertele brandemburgice" şi "Suitele" de J.S. Bach, "Concertele grossi" de Handel şi Vivaldi, de la "Simfoniile" de W.A. Mozart, J. Haydn, Beethoven şi Schubert până la ciclurile complete ale "Simfoniilor" de Schumann, Brahms şi Bruckner, fără a ocoli lucrările reprezentanţilor şcolilor naţionale (A. Dvorak, P.I. Ceaikovski, Jean Sibelius, D. Şostakovici, S. Prokofiev). Totuşi nu a iubit muzica de avangardă şi nici muzica de operă/operetă ("execuţia lucrărilor de operă comportă prea multe imprecizii şi compromisuri"). A strălucit în tălmăcirea paginilor muzicale ale creatorilor impresionişti şi expresionişti (C. Debussy, M. Ravel, R. Strauss, P. Hindemith, I. Stravinski, Bartok Bela ş.a.).

A lăsat şi câteva compoziţii, printre care patru simfonii, "Concert pentru pian şi orchestră", "Suita pentru orchestră", "Recviem".

A fost distins cu: Premiul Berlinez de Artă pentru Muzică ("Berliner Kunstpreis für Musik" - 1953), Crucea de Merit a Republicii Federale Germania (1954), Premiul Uniunii Criticilor Germani (1955), Premiul danez "Leonie-Sonning", (1971), titlurile de director onorific al Filarmonicii "George Enescu" din Bucureşti (1990), profesor onorific al Berlinului (1991), Marea Cruce a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania (1992), cetăţean de onoare al oraşului München (1992), membru de onoare al Academiei Române din Bucureşti (13 mai 1992), Marele Ordin german al Artelor "Maximilian" (1993), cetăţean de onoare al oraşului Iaşi şi Doctor Honoris Causa al Universităţii de Arte "George Enescu" din Iaşi (1994), Ordinul ''Commandeur des Arts et des Lettres'' de către Guvernul francez (1995).

În 1965 s-a căsătorit cu Ioana Procopie Dimitrescu, iar 1968 s-a născut unicul său fiu, Serge Ioan Celibidachi.

În 1978 a fost numit profesor onorific la Universitatea Johannes-Gutenberg din Mainz, unde începea o lungă activitate pedagogică, considerând că "a preda este cea mai nobilă activitate umană". În acelaşi an a revenit pentru scurt timp în România, unde a dirijat Orchestra Filarmonica George Enescu din Bucureşti. După ce a părăsit România, în anul 1936, Sergiu Celibidache a mai concertat aici şi în 1970, 1979 dar şi în 1990 când declara: "M-am născut român, am îmbătrânit româneşte şi o să mor român".

În iunie 1996, Sergiu Celibidache a susţinut ultimul concert la München, iar la 14 august 1996 se stingea din viaţă la Neuville-sur-Essonne, lângă Paris.

"Posedând un simţ rar al orchestrei, pretindea membrilor acesteia responsabilitate totală, mizând pe exactitate, pe detaliu, pe culoare", potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române".

În memoria sa, în 1998, a fost realizat filmul ''Grădina lui Celibidache'', regia, scenariul şi producţia aparţinându-i fiului marelui dirijor, Serge Ioan Celibidachi. De asemenea, anul 2012, în care s-au împlinit 100 de ani de la naşterea sa, a fost declarat Aniversare UNESCO Sergiu Celibidache. Atunci au avut loc numeroase manifestări dedicate marelui dirijor şi compozitor, între care şi lansarea de către BNR a monedei numismatice comemorative, lansarea, la Biblioteca Academiei Române, a volumelor "Despre fenomenologia muzicii" de Sergiu Celibidache şi "Celibidache: Întâlniri cu un om de excepţie" de Patrick Lang şi Stephane Muller. AGERPRES/ (Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)