Regizorul şi scenaristul Juan Antonio Bardem s-a născut la Madrid, la 2 iunie 1922, într-o familie de actori remarcabili, părinţii săi fiind Rafael Bardem şi Matilda Munoz Sampedro, arată site-ul oficial al Academiei Regale de Istorie, https://dbe.rah.es/.

A studiat la Şcoala Specială de Ingineri Agricoli din Madrid (1943-1948) şi a obţinut o diplomă de agronom. A lucrat în cadrul Ministerului Agriculturii (1946), dar a ales să studieze regia, din 1947, în prima clasă a nou înfiinţatului Institut de Cercetare şi Experienţe Cinematografice (IIEC). Acolo s-a alăturat grupului de tineri viitori regizori, în care se aflau, printre alţii, Luis García Berlanga, Florentino Soria şi Agustín Navarro. Totuşi, nu a obţinut diploma de absolvire din cauza suspendării practicii pe care trebuia să o prezinte.

În timpul petrecut la IIEC, a participat la proiecte precum "Paseo por una guerra antigua" (1947) şi "Barajas, aeropuerto internacional" (1950), a scris mai multe scenarii, cum ar fi "Cerco de ira" pentru profesorul de la Institut, Carlos Serrano de Osma, şi a scris critică de film la publicaţii precum "Index", "La hora" şi, ani mai târziu, la "Objective", revistă pe care a fondat-o în 1953, potrivit https://www.biografiasyvidas.com/.

A debutat cu filmul "Esa pareja feliz" (1951), pe care l-a co-regizat împreună cu Luis García Berlanga, pelicula fiind o radiografie a Spaniei de atunci. Au scris împreună scenariul pentru filmul "Bienvenido, Mister Marshall" (1952). Intenţia lor a fost de a co-regiza filmul, însă în urma unor neînţelegeri cu compania de producţie, regizor a fost Berlanga.

Peliculele "Cómicos" (1954) şi "Felices Pascuas" (1954) reprezintă debutul său ca regizor şi scenarist, fiind filme în care a arătat, cu anumite dezechilibre, că ştie să redea imaginea potrivită poveştilor îndepărtate apropiindu-le de lumea teatrului, a companiilor de repertoriu şi de comedia dulce-amăruie. Juan Antonio Bardem a fost un profesionist a cărui prezenţă a fost evidentă în toate acele evenimente şi proiecte naţionale şi internaţionale care au căutat înălţimea intelectuală. Prezenţa sa la Convorbirile de la Salamanca din 1955 nu a trecut neobservată. Acolo a lăsat celebra şi discutabila sa intervenţie asupra defectelor cinematografiei spaniole, care era "ineficientă din punct de vedere politic, un fals social, nesemnificativă din punct de vedere intelectual". Erau vremuri intense din punct de vedere politic, în care tinerii căutau alternative la cinematograful care domina scena spaniolă la acea vreme, potrivit https://www.biografiasyvidas.com/.

Următoarele două filme ale lui Bardem i-au sporit prestigiul devenind unul dintre cei mai importanţi realizatori de film din lume. În "Muerte de un ciclista" (1955) şi "Calle mayor" (1956), două pelicule care au iritat autorităţile, regizorul şi-a exprimat amărăciunea vieţii spaniolilor sub regimul Francisco Franco. A fost arestat în timpul filmărilor pentru "Calle Mayor" şi era încă în închisoare când "Muerte de un ciclista" a câştigat Premiul Criticii la Festivalul de Film de la Cannes.

În 1958, Bardem a devenit preşedinte al companiei de producţie UNINCI. El a fost responsabil pentru producţia "Viridiana" (1961), a lui Luis Bunuel, ale cărei urmări au provocat mari schimbări în industria cinematografică spaniolă: mulţi şi-au pierdut locurile de muncă, în timp ce sfera de activitate a UNINCI a fost redusă drastic.

Timp de un deceniu, între peliculele "La venganza" (1957) şi "El último día de la guerra" (1968), Bardem a abordat poveşti care, dintr-un angajament politic, s-au concentrat pe analiza realităţilor sociale, precum cea a secerătorilor din Mexicul secolului al XIX-lea sau a lumii dominate de luptele cu tauri. Sunt filme care nu au avut succes din punct de vedere creativ şi cu puţine ecouri la public, indică https://www.biografiasyvidas.com/.

La începutul anilor 1960 a putut realiza alte două filme în concordanţă cu abordările sale critice şi cinematografice: "A las cinco de la tarde" (1961) şi "Nunca pasa nada" (1963). Din acest moment, dificultăţile întâlnite în munca sa l-au condus către un cinematograf comercial. Au fost angajamente, ca regizor şi scenarist, în cadrul cărora a întâlnit personalităţi din cinematografia spaniolă şi a trecut prin etape foarte diferite. A lucrat cu Sara Montiel regizând filmul "Variétés" (1970), apoi cu Marisol pentru "La corrupción de Chris Miller" (1972), "El poder del deseo" (1975) şi cu Alfredo Landa pentru pelicula "El puente" (1976), care a primit Marele Premiu la Festivalul de Film de la Moscova din anul următor, notează https://dbe.rah.es/.

Şi-a recăpătat suflul politic odată cu "Siete días de enero" (1978), un film despre evenimentele dintr-o firmă de avocaţi ai muncii din Madrid, şi cu coproducţia "La advertencia" (1982), o poveste centrată pe un lider comunist bulgar. Această revenire nu a avut continuitate şi ultimul său film a fost "Resultado final" (1997).

Începând cu anii 1980, el a regizat episoade sau seriale pentru televiziune precum "Jarabo" (1985), "Lorca, muerte de un poeta" (1987) şi "El joven Picasso" (1992).

Multe dintre filmele lui Juan Antonio Bardem au fost selectate pentru cele mai importante festivaluri internaţionale de film (Cannes, Veneţia, Berlin etc.). Pelicula "La venganza" (1957) a fost nominalizată la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin.

În 1986, i-a fost decernată Medalia de Aur pentru Arte şi în 2002 a primit premiul Goya de Onoare din partea Academiei de Arte şi Ştiinţe Cinematografice fiindu-i recunoscută întreaga sa activitatea cinematografică. Tot în 2002, şi-a publicat memoriile reunite în volumul intitulat "Y todavía sigue. Memorias de un hombre de cine", conform https://dbe.rah.es/.

Marele cineast Juan Antonio Bardem a încetat din viaţă la 30 octombrie 2002, la vârsta de 80 de ani. Asociaţia Regizorilor de Film din Spania i-a acordat post-mortem Premiul de Onoare, potrivit https://www.biografiasyvidas.com/.AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com