La 16 mai 1972 a avut loc inaugurarea oficială a Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier I, amplasat pe Dunăre la km 943, la 15 kilometri amonte de municipiul Drobeta-Turnu Severin. Hidrocentrala de la Porţile de Fier I este cea mai mare din România, este una dintre cele mai mari construcţii hidrotehnice din Europa şi cea mai mare de pe Dunăre, se menţionează pe site-ul https://muzeulportilordefier.patrimoniu.ro/.

În arealul defileului Dunării de la Cazane şi Porţile de Fier, cursul Dunării a fost amenajat complex (1964-1971), prin colaborarea între România şi Iugoslavia, realizându-se lacul de acumulare Porţile de Fier I (130 km lungime, 5 km lăţime maximă, cca 700 kmp şi 2,1 miliarde mc de apă), creat în spatele barajului construit între localităţile Gura Văii (România) şi Sip (Iugoslavia), şi hidrocentrala Porţile de Fier I, cu o putere instalată de 2.100 MW, din care 1.050 MW aparţin României, după cum indică lucrarea ''Enciclopedia geografică a României'', autor Dan Ghinea (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2002).

Explicaţie foto: Lucrări de construcţie la barajul Centralei Hidroelectrice de la Porţile de Fier I. (9 iun. 1965)

Foto: (c)  ARMAND ROSENTHAL/AGERPRES FOTO 

În iunie 1956, cu ocazia vizitei oficiale în România a unei delegaţii guvernamentale conduse de preşedintele RSF Iugoslavia, Iosip Broz Tito, s-a hotărât, între altele, crearea unei comisii mixte care să studieze posibilităţile construirii în comun a unei hidrocentrale pe Dunăre, în sectorul Porţile de Fier. La 12 iunie 1963 a fost parafat, la Bucureşti, Acordul româno-iugoslav privind realizarea şi exploatarea Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier I (în valoare de 140 milioane lire sterline), indică volumul "Istoria României în date" (Editura Enciclopedică, 2003).

În noiembrie 1963, cu prilejul vizitei de stat în Iugoslavia a unei delegaţii române conduse de preşedintele Consiliului de Stat, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a avut loc semnarea Acordului privind realizarea şi exploatarea în comun a Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier I. Acordul a fost ratificat de România la 24 iunie 1964. La 7 septembrie 1964 au avut loc, la Gura Văii şi, respectiv, la Sip, în prezenţa şefilor de stat ai României şi Iugoslaviei, festivităţile de inaugurare a lucrărilor, iar la 16 mai 1972 a avut loc inaugurarea oficială a Sistemului energetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier I ("Istoria României în date").

Explicaţie foto: Lucrări de construcţie la barajul Centralei Hidroelectrice de la Porţile de Fier I. (9 iun. 1965)

Foto: (c)  ARMAND ROSENTHAL/AGERPRES FOTO  

Prin formarea lacului de acumulare s-au inundat terenuri şi localităţi (zece pe malul românesc şi şapte pe malul sârbesc), căi ferate, şosele, poduri, podeţe dar şi monumente istorice. "Un adevărat ostrov mitologic, insula Ada Kaleh a fost înghiţită de apele Dunării în anul 1968, odată cu formarea lacului de acumulare de la Hidrocentrala Porţile de Fier I. Se afla între barajul de la Porţile de Fier şi Orşova, avea 1750 m lungime, o lăţime de 400-500 m", se aminteşte pe site-ul https://muzeulportilordefier.patrimoniu.ro/.

Explicaţie foto: Sistemul hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier I. (12 mai 1972)

Foto: (c)  ION DUMITRU/ AGERPRES FOTO/ARHIVA ISTORICA 

"Grandiosul obiectiv de la Porţile de Fier I constituie realizarea cea mai de seamă a hidroenergeticii româneşti, contribuind nu numai la obţinerea unei producţii de peste 6 miliarde KWh/an (partea românească), ci şi la rezolvarea problemei navigaţiei fluviale prin Defileul Dunării" (https://muzeulportilordefier.patrimoniu.ro/).

Explicaţie foto: Sistemul hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier I. (12 mai 1972)

Foto: (c)  ION DUMITRU/ AGERPRES FOTO/ARHIVA ISTORICA  

Lucrările pentru realizarea obiectivului principal s-au derulat pe două şantiere naţionale, românesc şi iugoslav, în perioada 1965-1971. "Obiectivul este simetric faţă de axa Dunării şi este compus din două centrale hidroelectrice cu câte şase hidroagregate cu turbine Kaplan de mare capacitate, două ecluze cu dimensiuni de 310 m x 34 m (câte una pentru fiecare parte) şi un baraj deversor cu 14 câmpuri deversoare (câte 7 pentru fiecare parte). Primul obiectiv pus în funcţiune pe partea română a fost ecluza, la data de 14 august 1969. Agregatele din centrală au fost puse în funcţiune primul în data de 14 august 1970, iar ultimul în decembrie 1971. Inaugurarea oficială a obiectivului s-a făcut la data de 16 mai 1972. Prin dimensiunile şi puterea lor instalată agregatele din centrale au fost cele mai mari de acest tip din lume. La fel, prin dimensiunile sasurilor şi prin cădere, ecluzele de la Porţile de Fier I se înscriu în lista celor mai mari construcţii de acest gen din lume", se menţionează pe site-ul https://www.hidroelectrica.ro/.

Explicaţie foto: Sistemul hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier I. (12 mai 1972)

Foto: (c)  ION DUMITRU/ AGERPRES FOTO/ARHIVA ISTORICA  

Obiectivul este exploatat în parteneriat cu Republica Serbia. Hidrocentrala Porţile de Fier I este echipată cu douăsprezece turbine Kaplan verticale, câte şase pentru partea română şi şase pentru partea sârbă, parametrii energetici iniţiali ai acesteia fiind: puterea instalată totală a şase hidroagregate -1.050 MW, puterea instalată unitară - 178 MW.

În urma programului de retehnologizare, implementat între anii 1999 şi 2011 cu fonduri europene şi guvernamentale, în centrala românească, puterea nominală la cupla turbinelor a crescut de la 178 MW la 194 MW. Retehnologizarea a reprezentat un pas important în asigurarea unui nou ciclu de viaţă pentru cele şase hidroagregate cu care este echipat obiectivul Porţile de Fier I, al cărui randament a sporit de la 94,24% la 94,74%. De asemenea, debitul instalat al turbinelor a crescut de la 725 mc/secundă la 840 mc/secundă. Totodată, s-au îmbunătăţit timpii de mentenanţă şi a sporit fiabilitatea agregatelor cu încă 30 de ani. S-au mai efectuat investiţii de modernizare la ecluză şi alte echipamente, parametrii energetici după retehnologizare ai Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier I fiind puterea instalată totală - 1.167 MW, puterea instalată unitară - 194,5 MW, producţia de proiect a centralei pentru un an mediu hidrologic (5.520 mc/s) - 5.241 GWh/an, ceea ce reprezintă circa 10% din producţia la nivel naţional. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; redactori Arhivă foto: Elena Bălan, Mihaela Tufega; editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)

Explicaţie foto din deschidere: Sistemul hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier I. (12 mai 1972)