Personalitate complexă şi reprezentativă a culturii juridice româneşti, distins magistrat, Andrei Rădulescu s-a născut la 28 noiembrie 1880, la Chiojdeanca, judeţul Prahova, potrivit http://www.icj.ro/.

A urmat, în perioada 1887-1893, şcoala primară în localitatea natală. În anul 1894 s-a înscris la Liceul "Petru şi Pavel" din Ploieşti. Atras deopotrivă de inginerie, istorie şi drept, a absolvit Facultatea de drept (1905) şi Facultatea de litere şi filosofie (1906) ale Universităţii din Bucureşti, ambele cu "magna cum laude". Şi-a luat doctoratul în drept la Liege, potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).

S-a îndreptat spre cariera judecătorească, începând astfel o carieră profesională prodigioasă, parcurgând toate treptele, până la vârf. În 1907 a fost numit supleant la Tribunalul Argeş, anul următor fiind înaintat judecător de şedinţă la aceeaşi instanţă. În 1910 a fost transferat la Tribunalul Ilfov, cu sediul în Bucureşti. În timpul Primului Război Mondial (a fost declarat inapt pentru serviciul militar) a rămas magistrat în Capitala ocupată, unde a avut o atitudine fermă şi demnă faţă de abuzurile şi ilegalităţile autorităţilor de ocupaţie. În 1920 a devenit consilier la Curtea de Apel Bucureşti, iar în 1925 consilier la Înalta Curte de Casaţie. Înaintat preşedinte de secţie, a fost numit la 31 mai 1938 Prim-Preşedinte al Curţii de Casaţie, ceremonia de instalare având loc la 3 iunie acelaşi an. A fost înlăturat abuziv din funcţie, prin decret, la 6 septembrie 1940.

În paralel, magistratul Andrei Rădulescu a desfăşurat o importantă activitate didactică şi de cercetare ştiinţifică sub egida Academiei Române. A susţinut prelegeri universitare din diverse ramuri de drept; primul său curs, început în septembrie 1913 la Şcoala de ştiinţe de stat, a fost de drept internaţional public; în anii următori şi până în toamna anului 1940, când a demisionat, a predat dreptul civil. La Facultatea de Drept, între anii 1916 şi 1920, a fost suplinitor la Catedra de istoria dreptului privat românesc. În cadrul Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, a fost profesor între 1918 şi 1947, când a fost pensionat pentru limită de vârstă. Aici a predat cursuri de drept civil, drept internaţional, drept comercial şi drept constituţional. De asemenea, a susţinut prelegeri de drept internaţional public la Şcoala superioară de război (1920-1940) şi la Şcoala de înalt comandament (1931-1940), notează http://www.icj.ro/.

În 1949 a organizat colectivul de vechi drept românesc de pe lângă Academia Română. Întemeietor al şcolii de cercetare în domeniul dreptului românesc, Andrei Rădulescu a fost preocupat de strângerea izvoarelor juridice scrise şi a iniţiat colecţia "Adunarea izvoarelor vechiului drept românesc", în care au apărut ediţii critice precum: "Izvoarele Codului Calimach" (1927), "Legiuirea Caragea" (1957), "Pravilniceasca condică" (1957), "Carte românească de învăţătură 1646" (apărută postum, în 1961), "Îndreptarea legii" (apărută postum, în 1962), potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).

Opera lui Andrei Rădulescu cuprinde lucrări variate din domeniul ştiinţelor sociale, predominând ştiinţa dreptului, între care amintim: "Privire asupra organizării judecătoreşti în Dobrogea veche de la anexare până azi" (1914), "Studii de drept civil" (două volume, I, 1915; II, 1920), "Cultura juridică românească în ultimul secol" (1923), "Viaţa juridică şi administrativă a satelor" (1927), "Influenţa belgiană asupra dreptului românesc" (1931), "Originalitatea dreptului românesc" (1933) ş.a..

A fost membru corespondent (5 iunie 1919), apoi membru titular (2 iunie 1920) şi membru titular activ (12 august 1948) al Academiei Române, vicepreşedinte, în mai multe rânduri, şi preşedinte (8 iunie 1946-12 august 1948) al Academiei Române, preşedinte al Secţiunii Istorice a Academiei Române (1938-1941).

În 1916 a fost distins cu Premiul "V. Adamachi" al Academiei Române, pentru lucrarea "Studii de drept civil". În raportul întocmit în acest sens, scriitorul şi academicianul Barbu Ştefănescu-Delavrancea remarca "o minte pătrunzătoare şi echilibrată", "începutul unui scriitor conştiincios, muncitor şi de merit", notează http://www.icj.ro/.

Academicianul Andrei Rădulescu a fost membru al Institutului Internaţional de Filosofie a Dreptului şi de Sociologie Juridică din Paris şi reprezentant al României în Uniunea Academică Internaţională.

A murit la 30 septembrie 1959, la Bucureşti.

Din anul 2006, Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, înfiinţat în 1953, poartă numele academicianului Andrei Rădulescu. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, Irina Andreea Cristea; editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: avocatura.com