Franz Liszt, pianist, compozitor, dirijor, pedagog şi critic muzical, s-a născut la 22 octombrie 1811, într-o mică localitate, Raiding, aflată în prezent în Austria.

Este un compozitor romantic care visează la o reînnoire a artei, la o rupere de tradiţie, potrivit platformei Societatea Culturală (https://www.societateamuzicala.ro). A fost elevul renumitului compozitor de Studii de agilitate Carl Czerny.

Creaţia lui Liszt cuprinde un mare număr de lucrări, 1.233, dintre care 150 sunt piese pentru pian, scrise pentru pianişti desăvârşiţi, care pot cânta sonorităţi îndrăzneţe impunându-se prin interpretare şi atitudine.

Fanz Liszt influenţează lumea pianului ca şi Paganini lumea viorii, devenind baza execuţiei moderne. Spre deosebire de Chopin, care a fost considerat "pianistul pianiştilor", Liszt a fost numit "pianistul publicului", potrivit sursei citate.

În urma unui turneu în România (Transilvania, Muntenia şi Moldova), Liszt, impresionat de muzica românească, a scris o Rapsodie Română pentru pian cu teme luate de la Barbu Lăutaru, din doine, balade şi cântece de petrecere. Muzicologul Octavian Beiu a găsit această partitură în arhiva Societăţii Prietenilor Muzicii de la Viena. Lucrarea a fost cântată la Ateneul Român din Bucureşti, în interpretarea pianistei Aurelia Cionca, în 1931.

În copilărie, Franz Liszt a primit primele lecţii de pian de la tatăl său, Adam Liszt, care cânta la violoncel, precum şi la o serie de alte instrumente. Datorită lui, Franz Liszt a făcut cunoştinţă încă de la o vârstă mică cu lucrările lui Haydn, Mozart şi Beethoven.

În perioada 1821-1823, amândoi, tatăl şi fiul, au stat la Viena, unde Franz a cântat pentru prima oară în public, în decembrie 1822.

La vârsta de 12 ani, Liszt a călătorit împreună cu tatăl său la Paris, unde a trăit în cea mai mare parte, în perioada anilor 1823 şi 1835.

La Paris, Liszt i-a cunoscut pe Berlioz (1830), Chopin şi Paganini (1831). S-a împrietenit, de asemenea, cu George Sand şi Alfred de Musset. Aici, în 1833, s-a întâlnit cu contesa Marie d'Agoult (cunoscută în literatură sub pseudonimul Daniel Stern). Din relaţia sa cu Marie d'Agoult aveau să se nască trei copii.

A urmat o perioadă, în care Franz Liszt a desfăşurat o carieră itinerantă de pianist-virtuoz, care avea să-l ducă în toate capitalele şi în toate marile oraşe europene. În acest timp a compus o mare parte din "Rapsodiile ungare" şi din "Studiile după Paganini".

În 1847, la Kiev, Liszt a întâlnit-o pe prinţesa Carolyne zu Sayn-Wittgenstein, care l-a determinat să renunţe la turnee şi, în schimb, să se ocupe de elevi şi să compună. În anul următor, cuplul s-a mutat la Weimar, Germania, unde Liszt a fost numit capelmaistru de către marele duce de Weimar.

În timpul primilor ani petrecuţi la Weimar, Liszt a scris majoritatea celor mai cunoscute lucrări ale sale. Au luat naştere capodopera "Sonata în si minor" (1853), simfonia "Faust" (1854-1857), simfonia "Dante" (1855-1856), şi multe alte mari lucrări.

Din postul de la Weimar, Liszt a plecat în 1858 şi, după o perioadă petrecută la Paris, a ajuns la Roma în 1861, unde, în 1865, a intrat în ordinul minorit.

La Roma a rămas până în 1869, iar această perioadă a reprezentat o nouă etapă în cariera sa, care i-a deschis gustul pentru marile lucrări religioase. Din aceşti ani datează variaţiunile pe tema cantatei lui J.S. Bach ''Weinen, Klagen, Sorgen, Zagen'' (1862), "Christus" (1862-1867 şi "Missa încoronării" (1867).

Începând din 1869, Liszt şi-a reluat drumurile, împărţindu-şi timpul între Roma, Weimar şi Budapesta.

Anii din urmă au fost pentru Liszt la fel de plini, adăugând noi capodopere creaţiei sale. S-a stins din viaţă la Bayreuth, Germania, la 31 iulie 1886. (surse: https://www.societateamuzicala.ro; biography.com) AGERPRES / (Documentare - Mariana Zbora-Curel, editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)

* Explicaţie foto din deschidere: Expoziţia "Franz Liszt şi Aradul", organizată de Filarmonica de Stat, Biblioteca Judeţeană şi Complexul Muzeal, în foaierul Palatului Cultural, Arad, 18 februarie 2005.