Chimistul Nicolae Teclu s-a născut la 18 octombrie 1839, la Braşov, potrivit icr.ro.

A efectuat studiile liceale la Braşov şi Viena, iar pe cele superioare le-a urmat la Institutul Politehnic din Viena, precum şi la Academia de Belle-Arte din Berlin, aici studiind arhitectura.

Între 1863-1869, a predat la Gimnaziul Român din Braşov. Aici a întemeiat Societatea culturală "Reuniunea de Gimnastică şi Cântări", arată dicţionarul "Membrii Academiei Române" (Bucureşti, Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003).

Se întoarce la Viena în anul 1869, pentru a se specializa în chimie generală, chimie analitică şi tehnologie chimică.

În 1880, obţine un post de profesor la Academia de Comerţ din Viena, în paralel fiind docent la Catedra de Chimia Pigmenţilor din cadrul Academiei de Arte din Viena. Ulterior, lucrează pe postul de chimist al Monetăriei Statului şi al Imprimeriei Imperiale din Viena. A realizat cercetări originale în domeniul chimiei anorganice; s-a ocupat de problema combustiei gazelor şi studiului flăcării. A inventat becul de laborator cu reglare a curentului de aer.

Becul Teclu

Sursa foto: mnt-leonida.ro

În 1898, la Congresul Internaţional de Chimie de la Viena, Nicolae Teclu a susţinut o comunicare despre construcţia şi calităţile arzătorului proiectat de el, cunoscut azi drept arzătorul (becul) Teclu şi pentru care obţine, doi ani mai târziu, brevetul. Totodată, a studiat capacitatea de explozie a diferitelor amestecuri de gaze, determinând limitele inferioare şi superioare de aprindere, arată sursa amintită.

Schema becului Teclu

Mai mult, a construit un aparat pentru semnalarea în timp real a compoziţiei amestecului de metan şi aer ce se produce în minele de cărbuni. S-a ocupat şi cu analizarea pigmenţilor minerali şi a uleiurilor utilizate în pictură.

A conceput un dispozitiv original pentru măsurarea rezistenţei hârtiei, fiind primul român care a adus contribuţii originale în tehnologia hârtiei.

În 1870, a realizat analiza chimică a unui meteorit găsit în India, concluziile sale fiind expuse pe larg în studiul "Der Meteorit von Goalpara in Assam India".

A publicat peste 150 de lucrări ştiinţifice, printre care: "Noţiuni generale despre industria pigmentelor de depinsu"; "Relaţiuni între chimia organică şi anorganică"; "Despre pigmentele anorganice", "Despre caracteristicile flăcării" etc.

Membru corespondent al Societăţii Academice Române începând cu data de 13 septembrie 1877. Din 2 iulie 1879, a fost membru titular al Academiei Române. Discursul său de recepţie a fost intitulat "Despre relaţiunile între chimia organică şi anorganică", fiind susţinut la 9 aprilie 1880.

Între 1910 şi 1913 a fost preşedintele Secţiunii Ştiinţifice a Academiei Române.

La 30 aprilie 1905, regele Carol I i-a acordat medalia "Bene Merenti" clasa I. A mai primit Ordinul "Franz Josef" în grad de Cavaler în anul 1909, conform anno.onb.ac.at.

A murit la 13 iulie 1916, la Viena. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: icr.ro