Filmul "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte", regizat de Sergiu Nicolaescu, o ecranizare după nuvela "Moartea lui Ipu" de Titus Popovici, a avut premiera în 1972.

Pelicula prezintă drama unui băiat orfan care locuieşte cu sora mai mare, Margareta, şi cu soţul acesteia, preotul Ioan, într-un sat transilvănean, unde se află cantonat un detaşament al armatei germane, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Băiatul e singuratic, are un singur prieten - un om numit Todor Ciupe, căruia i se spune Ipu, "nebunul satului", care locuia într-o magazie din curtea preotului.

Într-o zi de august un ofiţer german este ucis pe un câmp, băiatul orfan găseşte trupul acestuia şi îi ia pistolul. Oficialităţile locale române sunt anunţate de colonelul german că a doua zi trebuie predat vinovatul, altfel va recurge la represalii în masă asupra populaţiei din sat. Preotul Ioan, notarul Mereuţă şi medicul Bunu caută un ţap ispăşitor pe care să-l predea autorităţilor germane şi se gândesc la Ipu. În invită pe acesta la masă, medicul îl consultă şi-i spune că e grav bolnav, iar preotul îi spune că în cazul în care nu va fi predat vinovatul, ei urmează să fie împuşcaţi. Ipu acceptă să-şi asume vina pentru a-i salva pe ceilalţi, cerând în schimb un mormânt frumos şi ca rudele lui să primească pământ şi bani. Notarul Mereuţă încheie un act de donaţie.

A doua zi dimineaţă, Ipu merge la autorităţile germane să se predea, însoţit de oficialităţile comunei. Trupele germane îi ignoră, fiind grăbiţi să părăsească satul, întrucât se apropiau trupele române. Băiatul scoate pistolul furat de la ofiţerul german ucis şi rosteşte condamnarea morală la moarte a celor vinovaţi.

"Întunecat şi apăsător, filmul 'Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte' explorează comportamentul şi reacţiile unor oameni aflaţi în situaţii-limită unde ipocrizia, cinismul şi laşitatea aşa-numiţilor stâlpi ai comunităţii vin în contradicţie flagrantă cu onestitatea, curajul şi, mai presus de orice, puterea de sacrificiu a... nebunului satului", notează site-ul https://carturesti.ro/.

"Ipu (interpretat de actorul Amza Pellea), nebunul satului, trăieşte ultimele zile ale ocupaţiei germane în satul său transilvan. (...) După ce un militar neamţ a fost ucis, localnicii sunt ameninţaţi cu execuţia dacă nu-l predau pe cel ce a săvârşit crima. Ipu acceptă să-şi asume crima în schimbul unei parcele de teren pentru familie şi al unei înmormântări de lux la a cărei repetiţie ţine morţiş să asiste. Aranjamentul se dovedeşte inutil, nemţii, presaţi de evenimente, îl ignoră. Rămâne doar condamnarea morală 'la moarte' pronunţată de copilul orfan", scrie site-ul cinemagia.ro în prezentarea filmului.

Criticul de film Călin Căliman scria, în revista "Contemporanul" din 28 ianuarie 1972, că "proba de conştiinţă" la care sunt supuse, prin natura împrejurărilor personajele filmului, constituie, practic, substanţa dramatică a conflictului, adevăratul verdict.

"Adevărata sentinţă de condamnare la moarte (rostită încă din titlu) nu o vor executa comandanţii fascişti, care ţin să pedepsească exemplar uciderea unui ofiţer neamţ de către săteni, ci o va pronunţa, fără drept de apel, micul erou al filmului, pe care viaţa îl pune în postura de matur judecător al semenilor săi. Atunci, într-un târziu, după ce întâmplările filmului se încheiaseră lăsând doar o umbră grea şi apăsătoare, atunci când 'preţul onoarei' putea fi drămuit în linişte, atunci când însăşi viaţa, cu imprevizibilele ei răsturnări de situaţii a împiedicat pasul dintre laşitate şi crimă, atunci, abia atunci, copilul, maturizat de întâmplări - de atâtea dezertări morale, şi mârşăvii, şi slăbiciuni omeneşti - îşi rosteşte neiertător sentinţa 'atunci i-am condamnat pe toţi la moarte'... Pe toţi cei care n-au trecut, n-au putut trece, nici n-au încercat să treacă 'proba de conştiinţă' la care i-a supus viaţa", nota Călin Căliman în revista menţionată, potrivit site-ului aarc.ro.

În opinia criticului de film, "Sergiu Nicolaescu începe cu un suspans filmul său de suspans. Şi izbuteşte, apoi, să realizeze viguros, atât suspansurile psihologice, cât şi suspansurile de acţiune", iar "Amza Pellea creionează un Ipu generos şi stenic, înţelept şi abil, prietenos şi cu mari disponibilităţi sufleteşti (bucuria jocului poate fi confundată, oare, cu nebunia?), personajul său constituind un pilon solid al filmului".

Filmul a beneficiat de o distribuţie de excepţie - Amza Pellea, Cristian Şofron, Ion Besoiu, Gheorghe Dinică, Ioana Bulcă, Octavian Cotescu, Iurie Darie, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Eugenia Bosînceanu, Eliza Petrăchescu, Sergiu Nicolaescu, Ernest Maftei, Lazăr Vrabie, Alexandru Herescu - dar şi de o coloană sonoră inspirată, compusă de Tiberiu Olah.

Pelicula a primit, în 1972, din partea Asociaţiei Cineaştilor, premiul pentru interpretare masculină (Gheorghe Dinică) şi premiul pentru coloană sonoră, menţionează site-ul cinemaraton.ro. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: cinemagia.ro