Prima ediţie a Jocurilor Olimpice moderne s-a desfăşurat la Atena, în perioada 6-15 aprilie 1896, după aproape 1500 de ani de la primele întreceri olimpice. Au fost primele Jocuri Olimpice după ce împăratul roman Teodosiu I le-a interzis în anul 393.

Baronul francez Pierre de Coubertin, fondatorul Comitetului Olimpic Internaţional (CIO), este considerat părintele Jocurilor Olimpice moderne, potrivit www.cosr.ro. Din iniţiativa acestuia, la primul congres al CIO din 18-23 iunie 1894, de la Paris, s-a hotărât ca oraşul Atena să fie gazda ediţiei din 1896.

Pentru acest eveniment, în locul unei arene antice s-a ridicat Stadionul Panathinaikos, construit în formă de "U".

Ceremonia de deschidere a fost oficiată de regele George I al Greciei, chiar în ziua în care se sărbătoreau 75 de ani de la obţinerea independenţei Greciei, notează www.olympic.org.

La competiţie au participat 241 de sportivi din 14 ţări, care s-au întrecut în 43 de probe din 9 sporturi: atletism, ciclism, scrimă, gimnastică, tir, nataţie, tenis, haltere şi lupte.

Ţările reprezentate au fost: Marea Britanie, Australia, Austria, Bulgaria, Chile, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, SUA, Suedia, Ungaria şi Grecia. România nu a avut reprezentanţi la această ediţie a Jocurilor Olimpice.

Mai mult de jumătate din totalul sportivilor înscrişi în concurs au aparţinut Greciei. Pentru acea vreme, însă, a fost cea mai mare participare internaţională la un eveniment sportiv. La ceremonia de deschidere au luat parte aproximativ 80.000 de spectatori.

Condiţiile de desfăşurare au fost asemănătoare cu cele din antichitate, astfel că, în spiritul aceleiaşi tradiţii, femeile nu au luat parte la aceste prime întreceri olimpice. Sportiva Stamata Revithi, însă, a protestat împotriva acestei decizii, alergând maratonul pe 11 aprilie, a doua zi după proba desfăşurată de sportivii bărbaţi.

La sfârşitul secolului al XIX-lea nu se punea problema unei pregătiri specializate şi de durată, participarea sportivilor datorându-se mai ales dorinţei de afirmare a unor oameni bine dotaţi din punct de vedere fizic, o parte din ei studenţi străini sosiţi în vacanţă, alţii aflaţi întâmplător, la acea dată, la Atena. Existau şi sportivi antrenaţi, obişnuiţi cu concursurile internaţionale, dar pentru mulţi, Jocurile Olimpice nu prezentau încă niciun interes.

Cu prilejul Olimpiadei, americanii s-au remarcat la atletism, francezii la ciclism şi scrimă, germanii la gimnastică şi ungurii la înot.

Concurenţii greci, care întreceau ca număr sportivii tuturor celorlalte ţări, s-au situat pe primul loc la tir, înot şi maraton, unde primul a sosit Spiridon Louis, din Arcadia, "un cioban în fustanelă populară, departe de practicile antrenamentului ştiinţific", după cum l-a descris Coubertin în memoriile sale. Proba de maraton (40 km) s-a desfăşurat pe acelaşi traseu, între localităţile Maraton şi Atena, pe care soldatul atenian Philipides îl străbătuse cu 2386 de ani în urmă, pentru a anunţa atenienilor victoria în faţa perşilor, după care a murit pe loc. Traseul legendar era de aproximativ 34,5 km.

Primul campion olimpic al Jocurilor Olimpice moderne a fost atletul american James Brendan Bennet Connolly, care a triumfat în proba de triplu salt, menţionează www.cosr.ro. James Connolly a terminat pe locul doi la săritura în înălţime şi pe locul trei la cea în lungime. Pentru a ajunge la Atena, James Connolly plecase de la Universitatea Harvard, călătorind cu vaporul şi cu trenul.

Un alt atlet, germanul Karl Schumann, a reuşit să se claseze în primii patru la patru probe diferite. Şase medalii (trei de aur, două de argint şi una de bronz) a cucerit gimnastul german Hermann Weingartner, cel mai medaliat sportiv al competiţiei.

Înotătorul maghiar Alfréd Hajos a câştigat probele de 100 metri şi 1.200 metri. Pentru cursa mai lungă, înotătorii au fost transportaţi cu barca către mare şi au plecat să înoate distanţa necesară înapoi la ţărm. Mai târziu, Alfréd Hajos a mărturisit că "voinţa sa de a trăi a învins complet dorinţa de a câştiga!", notează www.olympic.org.

În clasamentul pe naţiuni, primul loc a fost ocupat de SUA, cu 11 medalii de aur, şapte de argint şi două de bronz, urmată de Grecia, pe locul al doilea, cu zece medalii de aur, 18 de argint şi 19 de bronz şi de Germania, pe locul al treilea, cu şase medalii de aur, cinci de argint şi două de bronz. Învingătorii primeau o medalie de argint şi o coroană din ramuri de măslin.

Imnul Olimpic, compus de Spiros Samaras (muzică) şi de Kostis Palamas (versuri), s-a auzit pentru prima dată la Jocurile Olimpice de la Atena. Ulterior, o varietate de partituri muzicale au reprezentat fundalul ceremoniilor de deschidere până în 1960, atunci când melodia lui Spiros Samaras şi Kostis Palamas a devenit Imnul Olimpic oficial (decizie adoptată în 1958).

Jocurile Olimpice din 1896 nu au beneficiat de un afiş distinct, dar pagina de copertă a raportului oficial este adesea folosită pentru referirile la prima Olimpiadă din epoca modernă. Raportul oficial al Jocurilor Olimpice de la Atena din 1896 consta din două părţi: "Jocurile Olimpice din vremurile antice", publicat înainte de evenimentul sportiv şi "Jocurile Olimpice din 1896", publicat după desfăşurarea Jocurilor Olimpice. Pierre de Coubertin a fost coautor. Cele două volume au fost publicate în patru limbi sub forma a două ediţii bilingve, franceză-greacă şi engleză-germană. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: library.olympic.org