Ortodoxe
Sf. Cuv. Teofan Mărturisitorul; Sf. Ier. Grigorie Dialogul, episcopul Romei; Sf. Cuv. Simeon Noul Teolog (Zi aliturgică. Dezlegare la brânză, lapte, ouă şi peşte)

Greco-catolice
Sf. cuv. Teofan; Sf. papă Grigore Dialogul. Harţi lactate

Romano-catolice
Ss. Inocenţiu I, pp.; Alois Orione, pr.; Maximilian, m.


Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul este pomenit în calendarul creştin ortodox la 12 martie.

Sfântul Teofan s-a născut la Constantinopol, părinţii săi, Isaac şi Teodotia, făceau parte din familiile dinastice bizantine. Printre rudele sale se numărau doi împăraţi ai imperiului: Leon Isaurul (717-740) şi Constantin Copronimul (740-775).

Orfan de tată de la vârsta de 3 ani, Teofan a fost crescut de împăratul Constantin Copronimul care, în înţelegere cu unul dintre demnitari, l-a logodit la vârsta de 12 ani, cu fiica acestuia, urmând ca la vârsta cuvenită să fie căsătoriţi.

Când a venit ziua nunţii, tânărul mire i-a descoperit soţiei sale gândul pe care îl avea, să rămână împreună pentru puţin timp, pentru a-l linişti pe tatăl fetei, prefăcându-se că trăiesc în firească însoţire trupească, dar sub acest chip să trăiască ca fratele cu sora.

Cei doi soţi s-au învoit astfel să trăiască în deplină curăţie şi au început să împartă din averea lor săracilor, Sfântul Teofan rămânând să îndeplinească atribuţiile de înalt funcţionar al imperiului.

După moartea părinţilor, s-au hotărât amândoi pentru viaţa monahala, Sfântul Teofan a intrat în Mănăstirea Polihroniu, în Singriania, iar soţia sa, primind numele de Irina, în Mănăstirea Prinkipos.

Timp de 6 ani, Sfântul Teofan a îmbinat rugăciunea cu munca, copiind diferite texte şi ridicând un aşezământ monahal în insula Calonim.

A participat la Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea (787). În timpul mişcării iconoclaste a fost exilat de Leon Armeanul (813-850) în insula Samotracia. Deja bătrân şi bolnav, după 23 de zile de exil a murit.

* Sfântul Grigorie Dialogul s-a născut la Roma, tatăl său, Gordian, era senator. Din familia sa atât bunicii cât şi mama sa, Silvia, s-au botezat, iar Sfântul Grigorie născându-se într-un astfel de neam sfânt, încă din tinereţe a fost deprins cu faptele bune şi cu dragostea de Dumnezeu. Şi, deşi trăia în lume, el era monah prin viaţa şi voinţa sa.

După moartea tatălui, a început a să împartă marea avere ce-i rămăsese în milostenii şi pentru sfintele locaşuri.

"În Sicilia a zidit şase mănăstiri, îndestulându-le cu toate cele de trebuinţă, iar a şaptea, în Roma, înăuntrul cetăţii, în cinstea Sfântului Apostol Andrei. Prefăcându-şi în mănăstire casa sa, care era aproape de biserica Sfinţilor Mucenici Petru şi Pavel, lângă muntele ce se numea Scvara, şi într-acea mănăstire lepădându-şi hainele mireneşti ţesute cu aur, împreună cu perii de la tundere, s-a îmbrăcat în hainele cele de lână ale rânduielii monahiceşti şi s-a povăţuit de iscusiţii stareţi Maximian şi Ilarion" (Vieţile Sfinţilor).

Nu după multă vreme, s-a făcut egumen al acelui aşezământ.

A fost ales episcop al Romei, în timpul împăratului Mavrichie (582-602). Sfântul Grigorie a păstorit Biserica lui Dumnezeu treisprezece ani şi s-a mutat la Domnul în timpul împăratului bizantin Flavius Focas Augustus, cunoscut sub numele de "Foca Tiranul" (602-610). (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiţă)