Ortodoxe
Sf. Mc. Codrat, Ciprian, Dionisie şi cei împreună cu ei (Zi aliturgică. Dezlegare la brânză, lapte, ouă şi peşte)

Greco-catolice
Sf. m. Quadrat, Ciprian şi Dionisie. Harţi lactate

Romano-catolice
Sf. Simpliciu, pp.


Sfinţii Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în 10 martie.

Sfântul Codrat a venit pe lume în timpul persecuţiilor sângeroase împotriva creştinilor. Mama sa, pe nume Rufina, se afla între creştinii din oraşul Corint (Grecia) care încercau să scape de prigoana păgână, fugind în munţi. Fiind însărcinată când a fugit din cetate, i s-au împlinit zilele, şi a născut un prunc de parte bărbătească, chiar acolo în pustie, căruia i-a pus numele Codrat. Peste alte câteva zile, Rufina a murit, Codrat rămânând orfan.

Dumnezeu a avut grijă de micul orfan, astfel încât el a fost găsit de oameni credincioşi care l-au crescut şi i-au purtat de grijă. În lume, copilul a învăţat carte şi a devenit doctor. Dar cei mai mulţi ani i-a petrecut în munţi şi pustietăţi, iubind singurătatea şi îndeletnicindu-se în gândirea de Dumnezeu, deşi venea în cetate câteodată pentru anumite trebuinţe.

În timpul persecuţiei împotriva creştinilor declanşată de împăratul Deciu (249-251), un demnitar imperial a fost trimis de acesta în Corint pentru a judeca cetăţenii care nu voiau să se închine zeilor.

Într-acea vreme a fost prins şi Sfântul Codrat, împreună cu fericiţii săi prietenii săi: Ciprian, Dionisie, Anect, Pavel şi Crescent, şi a fost întemniţat, cu ceilalţi creştini care erau în legături.

La judecată, Sfântul Mucenic Codrat a mărturisit credinţa sa în Iisus Hristos şi, nevoind să se închine zeităţilor păgâne, a fost supus chinurilor şi ucis prin tăierea capului.

Şi prietenii săi Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel şi Crescent, mărturisind cu aceeaşi putere credinţa în Hristos, au suferit moarte martirică la ordinul aceluiaşi demnitar.

Înainte însă ca sfinţii mucenici să fie omorâţi, judecătorul a cerut să fie târâţi prin cetate, fiind legaţi de picioare.

"Făcându-se aceasta, popor fără număr, dar mai vârtos mulţime de copii, băteau pe sfinţii mucenici cu beţe şi cu pietre, până ce au fost duşi afară din cetate la locul cel de moarte. Acolo sfinţii, cerând puţină vreme, s-au rugat cu dinadinsul către Domnul, apoi şi-au plecat sub sabie sfintele lor capete şi s-au tăiat în a zecea zi a lunii martie. Iar în locul acela unde s-au tăiat cinstitele lor capete şi pământul s-a înroşit cu sângele lor, a curs izvor de apă curată, spre neuitată pomenire a pătimirii sfinţilor din cetatea Corintului". (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/ (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)