Reţeaua de mori de vânt de la Kinderdijk-Elshout, Regatul Ţărilor de Jos, a fost înscrisă pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO în anul 1997, potrivit paginii de internet a organizaţiei, http://whc.unesco.org.

Reţeaua constă din 19 mori de vânt construite în 1740 în Kinderdijk şi digurile asociate, rezervoarele şi staţiile de pompare, precum şi canalele din Elshout. Tehnologia hidraulică a fost aplicată în domeniul recuperării şi conservării terenurilor. Situl din Patrimoniul UNESCO reprezintă inventivitatea omului în golirea şi protejarea pământului prin utilizarea resurselor disponibile.

Localitatea Kinderdijk (în traducere "Digul Copilului") din comuna Nieuw-Lekkerland, provincia Olanda de Sud, se află la aproape 15 km est de oraşul Rotterdam. Kinderdijk este situat pe un polder, la confluenţa râurilor Lek şi Noord. Elshout aparţine de municipiul Heusden din provincia Noord-Brabant. Numele Elshout este legat de pădurile de arin care cresc în această regiune.

De aproape o mie de ani, olandezii se pricep la tratarea apei din natură, menţionează site-ul www.kinderdijk.com. Sistemul ingenios de mori de vânt şi staţii de pompare menţine solul uscat în Kinderdijk de secole încoace. Contribuţia remarcabilă adusă de olandezi la tehnologia de drenare a suprafeţelor inundate este demonstrată de instalaţiile din zona Kinderdijk-Elshout. Construcţia lucrărilor hidraulice pentru drenarea terenurilor pentru agricultură şi pentru locuit a început în Evul Mediu şi a continuat neîntrerupt până în prezent. Situl UNESCO ilustrează toate caracteristicile tipice asociate acestei tehnologii: poldere, canale de drenaj înalte şi joase şi canale de transport pentru apa de polder superfluă, terasamente şi diguri, 19 mori de drenaj, trei staţii de pompare, două ecluze de refulare şi două "case" de asamblare a panoului de apă.

Foto: (c) Sylvia Lederer/Xinhua

Reţeaua de mori de la Kinderdijk-Elshout este practic neschimbată. A reuşit să-şi păstreze trasăturile vaste, tipic olandeze şi caracteristice ale peisajului şi mediului, create încă din prima jumatăte a secolului al XVIII-lea. Cele 19 mori care formează acest grup de monumente sunt încă în stare de funcţionare, deoarece funcţionează ca mori de rezervă în cazul defectării echipamentului modern. Autenticitatea în manoperă şi stabilirea structurilor şi în caracterul distinctiv şi integritatea peisajului creat de om este foarte mare. Nu s-au făcut modificări ale relaţiilor hidraulice funcţionale dintre maşinile de drenaj, poldere şi râuri, astfel încât autenticitatea sistemului este ridicată.

În Olanda există în prezent peste o mie de mori de vânt datând din cele mai vechi timpuri. În trecut, rolul lor era acela de a controla excesul de apă din poldere (porţiuni de pământ aflate sub nivelul mării). Astăzi, deşi sunt perfect funcţionale, ele au un rol decorativ şi, desigur, turistic. De altfel, morile de vânt de la Kinderdijk sunt unele dintre cele mai cunoscute atracţii turistice din Ţările de Jos. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Liviu-Ioan Tatu)