Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi, numită "cea Nouă", "a Moldovei luminătoare" şi lauda întregii Ortodoxii, s-a născut în satul Epivat din Tracia răsăriteană, aproape de Constantinopol, la începutul secolului al Xl-lea, din părinţi binecredincioşi şi de bun neam ("Patericul Românesc" 1, arhimandrit Ioanichie Balan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011).

Sfânta Parascheva a mai avut un frate mai mare, Eftimie, şi împreună au primit în familie o creştere aleasă şi educaţie religioasă.

Eftimie a intrat înaintea ei în nevoinţa monahală. Apoi, pentru sfinţenia vieţii lui, a ajuns episcop al Matidiei şi a păstorit bine Biserica lui Hristos până la sfârşitul vieţii.

La fel şi fericita Parascheva, iubind mai mult decât orice pe Hristos, la vârsta de aproape 15 ani, a intrat într-o mănăstire de fecioare din oraşul Ieraclia Pontului.

Aici s-a nevoit Sfânta Parascheva cinci ani, desăvârşindu-se în toate faptele bune şi mai ales în neîncetata rugăciune cu multe lacrimi, cu posturi aspre şi privegheri de noapte. Aici a străbătut ea calea cea grea a despătimirii şi a început urcuşul duhovnicesc al desăvârşirii. Toate surorile din mănăstire se uimeau de viaţa şi înţelepciunea ei şi lăudau pe Dumnezeu, zicând: "Slavă Ţie, Doamne, că Ţi-ai făcut vas ales şi sfânt pe Cuvioasa fecioară Parascheva şi Te preamăreşti între cei blânzi şi smeriţi cu inima!".

Curăţindu-se pe sine de cele pământeşti, Cuvioasa Parascheva s-a dus la Ierusalim şi, după ce s-a închinat la Mormântul Domnului, s-a retras pe Valea Iordanului la o mică mănăstire de fecioare, unde s-a nevoit cu şi mai aspre osteneli aproape zece ani, biruind pe diavoli şi rugându-se pentru lume.

La vârsta de 25 de ani, din voia îngerului Domnului, s-a reîntors în patrie şi s-a nevoit încă doi ani lângă biserica satului natal, Epivat.

La jumătatea secolului XI (1050), la vârsta de 27 de ani, Cuvioasa Parascheva şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată aproape de malul mării.

Mai târziu, în urma unor minuni la mormântul ei, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost aflate întregi în pământ şi au fost puse în biserica Sfinţilor Apostoli din satul Epivat, unde au stat aproape 175 de ani.

În 1223, ţarul româno-bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241) a strămutat moaştele Sfintei Parascheva la Târnovo, în Bulgaria, fiind depuse în catedrala cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Mai târziu, patriarhul Eftimie al Bulgariei a scris "Viaţa Cuvioasei Parascheva" şi a trecut-o în sinaxarul Bisericii cu zi de prăznuire la 14 octombrie.

Din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, cultul Sfintei Parascheva a trecut şi la nordul Dunării, în cele trei ţări române.

La Târnovo au stat moaştele Preacuvioasei Parascheva 160 de ani. În 1393, căzând Bulgaria sub ocupaţia turcilor, sfintele ei moaşte au fost dăruite lui Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti. După trei ani, turcii le-au dat cneghinei Anghelina a Serbiei, care le-a dus la Belgrad, unde au rămas 125 de ani.

În 1521, Serbia este din nou ocupată de turci, iar moaştele Sfintei Parascheva au fost din nou luate şi depuse în palatul sultanului din Constantinopol.

Apoi, sfintele ei moaşte au fost răscumpărate de Patriarhia Ecumenică cu 12.000 de ducaţi de aur şi au rămas în Catedrala patriarhală din Fanar timp de 120 de ani.

În 1641, patriarhul Partenie a dăruit moaştele Cuvioasei Parascheva, drept recunoştinţă, domnului Moldovei, Vasile Lupu, care a achitat turcilor toate datoriile patriarhilor de Constantinopol şi Ierusalim pe mai mulţi ani.

În acelaşi an, la 13 iunie, moaştele Preacuvioasei maicii noastre Parascheva au ajuns în Iaşi şi au fost aşezate în biserica atunci zidită, a Mănăstirii Sfinţilor Trei Ierarhi. Aici au stat până la 26 decembrie, 1888, când au fost scăpate prin minune de un incendiu. Apoi au fost transferate în noua Catedrală mitropolitană din Iaşi unde se află şi astăzi.

Sfânta Parascheva de la Iaşi se prăznuieşte la 14 octombrie, când se face mare pelerinaj din toată ţara.

Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, Iaşi, 2003.

ADRIAN CUBA/AGERPRES FOTO

"Nenumărate sunt minunile şi vindecările de boli ce s-au făcut credincioşilor, care au alergat cu rugăciuni şi lacrimi la moaştele Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iaşi, de-a lungul a 350 de ani de când ocroteşte Moldova şi ţara noastră" ("Patericul Românesc" 1, arhimandrit Ioanichie Balan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011).

Iar între acestea, cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este considerată însăşi preamărirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecării de boli şi al izbăvirii de multe nevoi şi primejdii. (sursa: "Patericul Românesc" 1, arhimandrit Ioanichie Balan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu-Ioan Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)