Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Ioan cel Nou de la Suceava; Sf. Ier. Nichifor Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului

Greco-catolice
Fericiții Episcopi Martiri Greco-Catolici Români. Sf. aep. Nichifor al Constantinopolului

Romano-catolice
Ss. Marcelin și Petru, m.


Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava este pomenit în calendarul creștin ortodox în zilele de 2 și 24 iunie.

Sărbătoarea Sfântului și Mare Mucenic Ioan din 2 iunie a fost stabilită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 1950, fiind ziua salvării minunate a Sucevei de pârjolul cazacilor zaporojeni, în 1622.

Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, ale cărui moaște se află de sute de ani în țara noastră, s-a născut în orașul Trapezunt, din părinți credincioși.

Tânărul Ioan, la fel ca și tatăl său, era negustor și a plecat cu o corabie din orașul natal spre Cetatea Albă. În timpul călătoriei făcute pe Marea Neagră, proprietarul acelui vas care era francez își arăta împotrivirea față de credința ortodoxă.

'De aceea, se făcea mare ceartă între ei, în călătoria pe mare pentru credință, și totdeauna Sfântul Ioan biruia pe acel francez, ca un preaiscusit în învățăturile cărților; și astfel îi rușina socoteala lui cea nedreaptă și ereticească. De aceea, francezul acela se mânia foarte rău contra nebiruitului ostaș al lui Hristos, se iuțea și îl batjocorea cu multe ocări și-l vrăjmășuia, gândind rău contra lui'. (Viețile Sfinților)

Înfruntat de Sfântul Ioan, corăbierul a hotărât atunci să se răzbune și, odată ajunsă corabia la Cetatea Albă, a mers la eparhul cetății, care era turc, și i-a spus că Ioan dorește să treacă la religia sa.

Acestea auzindu-le, eparhul păgân s-a umplut de bucurie și șezând la locul unde avea obicei a judeca, a poruncit să cheme cu cinste la sine pe fericitul Ioan, pe care a încercat să-l ademenească cu purtări mieroase, 'fiindcă am auzit despre tine că voiești să te faci propovăduitor al renumitei și strălucitei noastre credințe', spunea el.

Tânărul Ioan cerând ajutor de la Dumnezeu a mărturisit cu îndrăzneală: 'O, cadiule! Mi se pare că minți pe față. Aceste cuvinte nu sunt ale mele, nici nu mi-a venit în cuget vreodată să mă lepăd de sfânta credință a Domnului meu Iisus Hristos! Să nu se întâmple un lucru necuvios ca acesta, nici să mă lase Dumnezeu să primesc în mintea mea un gând păgânesc ca acesta. Acestea toate sunt meșteșugiri ale vrăjmașului adevărului și ale satanei, tatăl său; că, intrând în tine ca într-un vas al său, grăiește prin tine către mine, nădăjduind astfel că mă va trage spre pieire. Acel vrăjmaș se silește să mă depărteze de la Dumnezeul cel adevărat, care este Ziditor al tuturor făpturilor văzute și nevăzute, precum și al soarelui acesta, pe care tu îl cinstești ca pe un Dumnezeu; iar tu, fiind cuprins cu întunericul amăgirii, aduci această cinste, care se cade a se aduce numai lui Dumnezeu cel adevărat, făcătorul soarelui căruia tu te închini.

Deci nu te amăgi că mă vei pleca la minciună, ci mai vârtos tu însuți învață-te de la mine taina adevărului, leapădă-te, te rog, de întunericul păgânătății, care zace în sufletul tău și învrednicește-te a te face fiu al luminii, strălucind cu razele dumnezeiescului Botez mai mult decât soarele. Nu socoti că soarele care se vede pe cer este Dumnezeu, ci cunoaște că este un luminător făcut din ființa focului și pus pe cer de Dumnezeu, Ziditorul lui, spre slujba oamenilor. Acela, adică soarele, s-a zidit în a patra zi; deci cum poate zidirea să fie Dumnezeu?'. (Viețile Sfinților)

'Sfântul Ioan, zicând niște cuvinte ca acestea, și-a ridicat mâinile și ochii către cer, și a strigat cu glas mare în auzul tuturor: 'Să nu-mi fie mie a mă lepăda de Tine, Hristoase Mântuitorul meu, Care ești Dumnezeu preamărit împreună cu Tatăl Tău Cel fără de început, cu Preasfântul Duh, o Putere și o Împărăție! Nu mă voi închina soarelui, nu voi sluji focului, nu voi jertfi luceafărului, nu mă voi lepăda de lumină, nu mă voi lipi de întuneric, nu voi lăsa pe Dumnezeul meu și nici nu voi sluji diavolului!' '. (Viețile Sfinților)

Conducătorul cetății a ordonat ca tânărul Ioan să fie supus la chinuri și bătăi, 'și atât de cumplit l-au bătut, până ce i s-a stins și glasul'. A fost legat apoi de coada unui cal și târât pe ulițele pietruite. În cele din urmă, Sfântului Mucenic Ioan i-a fost tăiat capul cu sabia.

Trupul său a fost luat și așezat în biserica ortodoxă din Cetatea Albă; acolo sfintele sale moaște au făcut multe minuni și au vindecat boli, timp de șaptezeci de ani, făcându-se asupra lor arătări dumnezeiești ziua și noaptea.

'Uneori se arătau în formă de lumină minunată; alteori, în chip de foc pogorându-se asupra lor; alteori îngeri pogorându-se asupra lor și suindu-se la cer, iar alte ori ieșea de acolo bună mireasmă negrăită'. (Viețile Sfinților)

Alexandru cel Bun, domn al Moldovei (1400-1432), care reușise să obțină din partea Patriarhiei ecumenice recunoașterea canonică a lui Iosif Mușat ca mitropolit, a dorit să împlinească această reușită istorică cu strămutarea moaștelor Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Cetatea Albă la Suceava, în Catedrala Mitropoliei Moldovei.

La 2 iunie 1402 (după alți istorici în anul 1415), racla cu moaștele sfântului a fost adusă cu mare cinste din Cetatea Albă, de trimișii lui Alexandru cel Bun. Domnul însuși și mari boieri au întâmpinat sfintele moaște la poarta Cetății și le-au condus la Biserica Mirăuților, unde au fost așezate.

În 1589, moaștele au fost strămutate din vechea biserică domnească în noua catedrală din Suceava, ctitorită între anii 1514-1522, de domnii Bogdan III și fiul său Ștefăniță. (sursă: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; https://sfantulioancelnou.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)