Bazilica papală Santa Maria Maggiore din Roma, pe numele său complet în limba italiană "Basilica Papale e Arcibasilica Patriarcale Maggiore Arcipretale di Santa Maria Maggiore", este cea mai mare dintre bisericile şi catedralele catolice din capitala Italiei dedicată Fecioarei Maria, dar şi singura cu o formă originală.

Santa Maria Maggiore este situată pe vârful colinei Esquilina şi este singura bazilică patriarhală din Roma care şi-a păstrat structurile paleocreştine, conform https://vatican.com. Este una dintre cele patru bazilici papale din capitala Italiei alături de Sfântul Ioan din Lateran ("Basilica di San Giovanni in Laterano"), Sfântul Petru ("Basilica San Pietro") şi Sfântul Paul din Afara Zidurilor ("Basilica Papale San Paolo fuori le Mura"). Numele său, "major" (maggiore), arată că este cea mai importantă dintre cele 80 de biserici din Roma dedicate Fecioarei Maria.

Unul dintre cele mai populare puncte de atracţie din interiorul catedralei sunt mozaicurile care datează din secolul al V-lea d.Hr., cu picturi care amintesc de pildele din Vechiul Testament, potrivit www.crestinortodox.ro.

Biserica Santa Maria Maggiore datează din secolul al V-lea d.Hr. La 4 august 352, patricianul Ioan de pe colina Esquilina a avut un vis în care Fecioara Maria i-a spus să construiască o biserică pe locul unde ar urma să cadă zăpadă a doua zi. În aceeaşi noapte, Papa Liberius a avut acelaşi vis. A doua zi, zăpada a căzut pe colina Esquilina. Papa Liberius şi patricianul Ioan au alergat repede spre locul miracolului şi au descoperit că zăpada căzuse sub forma unui plan pentru o biserică. Papa Liberius a decis atunci să construiască o bazilică chiar în acel loc, în onoarea Fecioarei Maria. Cu toate acestea, dovezile arheologice arată că biserica a fost construită pentru prima dată la începutul anilor 400 d.Hr. şi a fost finalizată sub domnia Papei Sixt al III-lea, între 432 şi 440, perioadă în care, în Roma, mai multe biserici au fost construite şi dedicate Fecioarei Maria.

De-a lungul timpului, bazilica a avut mai multe nume, cum ar fi Sfânta Maria a Zăpezii (datorită zăpezii care a dus la formarea bisericii), Santa Maria Liberiana (datorită Papei Liberius), Sfânta Maria a Naşterii Domnului (pentru că a primit o relicvă a Sfintei Naşteri), dar a fost denumită în cele din urmă Santa Maria Maggiore, fiind este cea mai mare dintre numeroasele biserici din Roma dedicate Fecioarei Maria, notează www.rome.net.

Printre bazilicile patriarhale ale Romei, Santa Maria Maggiore este singura care şi-a păstrat structura originală, deşi a fost îmbunătăţită de-a lungul anilor, potrivit www.vatican.va. Detaliile speciale din cadrul bisericii o fac unică, inclusiv mozaicurile din secolul al V-lea ale naosului central, arcul de triumf datând de la pontificatul Papei Sixt al III-lea (432-440) şi mozaicul absidal executat de fratele franciscan Jacopo Torriti la ordinul Papei Nicolae al IV-lea (1288-1292). Coloanele din marmură ateniană care sprijină nava sunt chiar mai vechi decât mozaicurile. Acestea fie aparţin primei bazilici, fie vreunei clădiri antice romane.

Sursa foto: Basilica Papale di Santa Maria Maggiore / Facebook

Bazilica prezintă stiluri arhitecturale variate, de la creştin timpuriu la baroc. Întreaga clădire a fost restaurată şi renovată în secolul al XVIII-lea d.Hr., astfel încât faţada şi o mare parte din interior datează din acea perioadă. În ciuda acestui fapt, catedrala păstrează clopotniţa, câteva mozaicuri şi pardoseli de marmură din perioada medievală şi câteva coloane ionice din alte clădiri romane antice, precum şi splendide mozaicuri din secolul al V-lea. Decorul tavanului a fost păstrat din perioada Renaşterii, în timp ce cupolele şi capelele aparţin epocii baroce.

Clădirea bisericii a fost renovată şi extinsă de către mai mulţi papi, printre care: Eugeniu III (1145-1153), Nicolae IV (1288-1292), Clement (1670-1676) şi Benedict XIV (1740-1758). Printre obiectele de valoare din bazilică se găsesc: mormântul funerar al papei Clement IX, realizat de Carlo Rainaldi, alături de bustul papal realizat de Domenico Guidi; catafalcul lui Filip IV al Spaniei realizat în anul 1665 de către Reinaldi; mormântul funerar al papei şi altarul sculptorului Pietro Bracci (circa 1750). Sub sanctuarul bazilicii se află cripta Betleem, unde sunt îngropate multe dintre figurile semnificative ale Bisericii Catolice. O bucăţică de relicvă dintr-o iesle este considerată a fi chiar din ieslea Naşterii Domnului. Sfântul Ignaţiu de Loyola a săvârşit prima sa slujbă ca preot în cripta Betleem la 25 decembrie 1538. Mai târziu, acesta va înfiinţa ordinul iezuit. În cripta Betleem este înmormântat Fericitul Ieronim, Doctor al Bisericii, care a tradus Biblia în limba latină în secolul al IV-lea - Vulgata. Tot aici este înmormântat Papa Pius al V-lea, alături de cel mai mare artist al barocului, sculptorul Gian Lorenzo Bernini.

Papa Ioan Paul al II-lea a inaugurat, la 8 decembrie 2001, o altă bijuterie preţioasă a bazilicii - muzeul, unde o structură modernă găzduieşte capodopere antice oferind vizitatorilor o perspectivă unică asupra istoriei clădirii creştine.

După pontificatul de la Avignon, care se încheiase formal, şi odată cu întoarcerea scaunului papal la Roma, Bazilica Santa Maria Maggiore a devenit pentru un timp Palatul Papal, mai ales datorită faptului ca Palatul Lateran ("Basilica di San Giovanni in Laterano") era destul de deteriorat. Reşedinţa papală a mai mutată mai târziu la Vatican. Fiind o bazilică patriarhală, Santa Maria Maggiore este folosită destul de des de către papă, care participă în fiecare an la slujba Adormirii Maicii Domnului, sărbătorită la data de 15 august. Un altar special făcut pentru papă este folosit numai de acesta, excepţie făcând un număr redus de preoţi special aleşi şi un arhiepiscop. Papa a încredinţat conducerea bazilicii unui arhiepiscop, menţionează www.crestinortodox.ro. Arhiepiscopul era numit formal Patriarhul Latin de Antiohia, titlu la care s-a renunţat în anul 1964. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Marina Bădulescu, editor online: Ady Ivaşcu)