Prima menţiune documentară a municipiului Hunedoara, sub numele Hungnod, datează din 30 august 1265, potrivit registrului de dijme papale, notează www.primariahunedoara.ro şi lucrarea "Enciclopedia geografică a României" (Editura Enciclopedică, 2002).

În urma cercetărilor arheologice întreprinse aici au fost descoperite, atât în vatra oraşului, cât şi în satele din împrejurimi, urme de locuire datând din epoca pietrei. De asemenea, pe Dealul Sânpetrului au fost găsite urme materiale datând din epoca bronzului şi cea a fierului. Dezvoltarea localităţii a fost favorizată de-a lungul timpului de dezvoltarea siderurgiei, în zona suburbană aflându-se minereu de fier.

Pe terasele din jurul cetăţii au fost descoperite un depozit de fier, precum şi un atelier metalurgic cu opt cuptoare din vremea daco-geţilor. De asemenea, au fost descoperite tezaure monetare din vremea dacilor cunoscute sub denumirea "de tip Hunedoara", precum şi monede romane de tip republican sau imperial cuprinzând o perioadă de timp îndelungată (183 î.Hr.-sec III. d.Hr.), ceea ce dovedeşte puternice contacte economice, şi nu numai, între civilizaţia romană şi cea a daco-geţilor. Totodată, au fost descoperite în respectivele tezaure şi drahme provenind din colonia grecească Dyrrhachium, de pe ţărmul de est al Mării Adriatice, sau din Apollonia Illyrica, precum şi o tetradrahmă din Macedonia Prima.

În urma cuceririi Daciei de către Imperiul Roman, în urma celor două războaie dintre anii 101-102, respectiv 105-106 d.Hr., zona Hunedoarei a atras atenţia lumii romane prin bogăţiile sale - în special fierul. Conform descoperirilor arheologice, la Teliuc era o "villa rustica", iar pe dealul Sânpetru - un castru roman cu un post de pază al Legiunii a XIII-a Gemina. Vestigii din această epocă există şi în satele Cinciş, Peştişu Mare, unde era un vicus (sat roman), Mânerău, Nandru, Ghelari etc.

În anul 1278, Hunedoara era considerată, alături de Deva, Haţeg şi Sântămăria-Orlea, printre cele mai importante aşezări din arhidiaconatul de Hunedoara. În acea vreme, comitatul Hunedoarei era o unitate administrativă cuprinsă în Voievodatul Transilvaniei, parte a Regatului Ungariei. Aşadar, documentele plasează Hunedoara printre cele mai vechi localităţi din Transilvania.

La 18 octombrie 1409, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a dăruit domeniul Hunedoarei cneazului Voicu, fiul lui Serb, şi familiei sale, drept recunoaştere a meritelor militare. În vremea lui Iancu de Hunedoara, cetatea de piatră aferentă domeniului a fost transformată într-un superb castel alcătuit dintr-o serie de construcţii civile şi militare realizate în stil gotic târziu, potrivit www.infoturismhd.ro. A fost prevăzut cu săli de recepţie ("Sala Dietei", "Sala Cavalerilor"), cu o capelă şi cu încăperi de locuit, cu un turn de apărare (numit "Nu te teme"). Aripa construită mai târziu de Matia Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara, sub influenţa Renaşterii, avea logia pictată cu imagini din viaţa nobiliară. Ulterior, castelul a fost supus unor noi transformări, între anii 1618-1623, atribuite, în special, principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen, potrivit lucrării "Enciclopedia geografică a României" (Editura Enciclopedică, 2002).

În timpul Corvinilor, Hunedoara a devenit târg (opidum) al fierului, un metal cu valoare de monedă. Avantajul economic din această epocă al Hunedoarei s-a menţinut şi în secolele următoare. Locuitorii săi au beneficiat de privilegii încă din vremea regelui Matei Corvin, care în 1480 i-a scutit de plata oricăror dări, scutiri care s-au păstrat şi în secolele următoare. Oraşul a cunoscut o intensă dezvoltare ca centru siderurgic începând din secolul al XVII-lea, prin exploatarea minereului de fier din Munţii Poiana Ruscă (Ghelari şi Teliucu Inferior), precum şi a cărbunelui din Valea Jiului. Aici au fost construite, în timp, oţelării şi laminoare de diferite dimensiuni şi profile, mari uzine cocsochimice şi de aglomerare a minereurilor, fabrici de materiale de construcţii, o întreprindere de construcţii şi reparaţii siderurgice ş.a.

În prim plan, Castelul Corvinilor din Hunedoara; în plan secund, profilul industrial al oraşului

Foto: (c)  CRISTIAN NISTOR/Arhiva istorică AGERPRES

Oraşul Hunedoara a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. La recensământul populaţiei din 2011, municipiul avea 60.525 locuitori.

Dintre obiectivele de interes cultural şi turistic amintim: Castelul Corvinilor (sau al Huniazilor), cel mai important monument de arhitectură gotică laică din Transilvania, supus unor ample lucrări de restaurare în anii 1965-1970 şi 1993-1995; Biserica cu hramul "Sfântul Nicolae" (1458, cu transformări din 1634; picturi murale interioare din 1654); Catedrala ortodoxă cu hramul "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" (sec. al XIX-lea); Biserica cu hramul "Schimbarea la Faţă" (sec. al XVIII-lea); Centrul vechi al Hunedoarei (cuprinde un ansamblu arhitectonic realizat în perioada cuprinsă între a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului XX); fortificaţia de pământ de pe Dealul Sânpetru; Muzeul de Arheologie, Istorie şi Etnografie (înfiinţat în 2014); Muzeul Casa Breslelor (înfiinţată în 2016); Biserica Reformată (ctitorită în 1644 de Peter Bethlen, nepot al principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen); Turnul-clopotniţă (amplasat deasupra intrării situate pe latura de vest, de factură barocă); Grădina zoologică din Hunedoara (29.000 metri pătraţi); Lacul de agrement de la Cinciş, potrivit www.primariahunedoara.ro şi www.infoturismhd.ro.

Fosta Casă (în img.) a administratorului de la Castelul Corvinilor din Hunedoara a devenit, în 2016, Casa Breslelor, un muzeu în care turiştii pot vedea mai multe ateliere specifice meşteşugarilor din spaţiul transilvănean, inclusiv unul interactiv dedicat romilor argintari, căldărari şi lingurari.

Foto: (c) SORIN BLADA / AGERPRES FOTO

Municipiul Hunedoara se întinde pe o suprafaţă de 9.743 ha, respectiv 97 km pătraţi, fiind situat în centrul judeţului omonim, la poalele estice ale Munţilor Poiana Ruscă, la 245 m altitudine, pe Valea Cernei, la 18 km sud de municipiul Deva, reşedinţa judeţului Hunedoara. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)

 Explicaţie foto din deschidere: Imagine cu Castelul Corvinilor din Hunedoara.