Eclipsa de Soare este un fenomen astronomic cunoscut de mii de ani. Prima eclipsă de Soare din 2020 se produce în data de 21 iunie, şi poate fi urmărită din România în faza ei parţială. Următoarea eclipsă de Soare vizibilă din România se va produce pe 25 octombrie 2022.

La Bucureşti eclipsa va începe la ora 8 şi 08 minute cu maximul atins la ora 8 şi 39 de minute. Eclipsa se încheie la ora 9 şi 12 minute, cu o acoperire a Soarelui de 4,6%. Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" publică pe site-ul său, www.astro-urseanu.ro, ore de vizibilitate în oraşele din ţară.

Durata medie pentru ţara noastră a fenomenului este de aproximativ 45 de minute. Acoperirea Soarelui de către Lună va varia în funcţie de locul observaţiei, fiind mai mare în sud-estul ţării şi mai scăzută în nord-vest. Procentul de acoperire a Soarelui va fi situat între 4,6 şi 0,5%. Acoperirea Soarelui de către Lună este foarte mică, observarea eclipsei fiind destul de dificilă.

Eclipsele de Soare parţiale sunt mai dese şi se produc atunci când Luna trece peste discul Soarelui, neacoperidu-l complet. Primele observaţii au fost făcute în urmă cu două milenii şi jumătate de babilonieni, apoi astronomul grec Ptolemeu a elaborat, către anul 150 al erei noastre, veritabile calcule.

Din banda de totalitate eclipsa din 21 iunie 2020 este inelară, pentru că discul Lunii va fi mai mic decât al Soarelui. Umbra Lunii străbate vestul Africii, sudul Arabiei Saudite, India (nu departe de New Delhi), trece munţii Himalaia, ajunge în Tibet, China, Taiwan şi se termină în marea Chinei de est. Maximul eclipsei se poate vedea de undeva de la graniţa dintre India, Nepal şi China, potrivit www.astro-urseanu.ro.

Eclipsa poate fi observată fără instrumente astronomice. Soarele poate fi privit, în siguranţă, folosind un filtru de sudură verde. Privind Soarele din cinci în cinci minute putem vedea cum marginea Lunii va atinge discul acestuia. Acoperirea maximă se va produce în momentul de maxim. Cei ce dispun de un instrument astronomic trebuie să fie foarte precauţi în observarea eclipsei. Se poate folosi o metodă sigură, metoda proiecţiei. În spatele telescopului sau lunetei, la ocular, se pune un carton alb sau o foaie albă. Discul Soarelui va fi proiectat pe foaie unde poate fi observată eclipsa, de către mai mulţi privitori deodată. Când se foloseşte metoda proiecţiei nu se va folosi niciun filtru.

O eclipsă inelară de Soare se produce atunci când lungimea axei conului de umbră al Lunii este mai mică decât distanţa Pământ-Lună, vârful conului de umbră fiind situat între două corpuri. Pentru punctele terestre aflate în domeniul delimitat de prelungirea conului de umbră, va avea loc o eclipsă inelară de Soare, din aceste puncte fiind vizibil un inel periferic al Soarelui sub forma unui "inel de foc". Soarele şi Luna sunt aliniate perfect cu Pământul, diametrul aparent al Lunii este mai mic decât al Soarelui; Luna fiind destul de departe de Pământ în această zi, nu va putea obtura întreaga lumină a Soarelui trimisă spre pământ. Din Soare se va vedea doar marginea în formă de "inel de foc" ce înconjoară Luna întunecată.

O eclipsă de Soare se produce întotdeauna la faza de Lună Nouă. Eclipsele de Soare pot fi de trei tipuri: parţiale, inelare şi totale. O eclipsă totală se produce la fiecare 40 de ani, vizibilă din aceeaşi regiune de pe pământ.

În vechile culturi, când avea loc o eclipsă, oamenii spuneau că Soarele sau Luna au fost înghiţite de balaur sau de dragon. Dispariţia Soarelui în plină zi era identificată cu cele mai teribile evenimente, ca de exemplu moartea unui mare conducător, declanşarea sau întreruperea unui război.

În Grecia antică, cei ce îndrăzneau să spună că eclipsa se produce prin interpunerea Lunii sau a Pământului erau arşi de vii. Se credea că eclipsa se datora puterii unor formule magice. Aztecii posteau de frică în timpul eclipsei, femeile se flagelau, iar fetele îşi luau sânge din braţ. În India, se spunea că, la eclipsă, un demon îşi întinde ghearele negre peste aştri, vrând să-i smulgă. Chinezii credeau, pe vremuri, că eclipsele sunt pricinuite de un geniu al răului, care acoperă Soarele cu mâna dreaptă şi Luna cu mâna stângă. Şi francezii credeau că eclipsele sunt semne prevestitoare de rău. Marea eclipsă din 1033 a fost socotită ca o premoniţie a morţii regelui Robert, iar o alta, din 1074, ca o prezicere a conspiraţiei lorzilor Catesby şi Percy din Anglia. În antichitate, armatele refuzau să lupte din cauza unei eclipse. AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)