Biserica Sfinţilor Apostoli din Agora Antică, una din cele mai vechi din Atena, este una dintre cele două clădiri din Agora ateniană care au rămas în picioare de la construcţia lor până în prezent, fiind datată cu puţin înainte de anul 1000, notează site-ul www.agathe.gr.

Localizată la nord-vest de Acropole, la est de Templul doric al lui Hefaistos, cunoscut şi sub numele de ''Theseion'', biserica veghează asupra colţului de sud-est al Agorei. Templul lui Hefaistos, aflat mai sus de biserică, şi de unde poate fi admirată Agora, a suferit din cauza vicisitudinilor în perioada dintre invazia heruliană (anul 267) şi convertirea în biserică creştină, în secolul al VII-lea. Biserica Sfinţilor Apostoli, deşi afectată, a supravieţuit ocupaţiilor şi invaziilor francilor, turcilor, veneţienilor, în mare parte datorită construcţiei pe fundaţiile solide ale Nymphaeum-ului din secolul al II-lea după Hristos, evidenţiază lucrarea ''The Athenian Agora. Volume XX. The Church of the Holy Apostles'' (Alison Frantz, The American School of Classical Studies at Athens, 1971) publicată pe site-ul www.ascsa.edu.gr.

La momentul construcţiei bisericii, Atena trecuse de o lungă perioadă de declin care începuse în anul 529, în urma deciziilor stabilite prin edictul lui Iustinian.

Ameninţarea invaziilor slave pe uscat şi a piraţilor arabi pe mare a descurajat şi mai mult dezvoltarea economică, întrucât mulţi locuitori s-au retras în zone mai sigure în partea continentală. Totuşi, până la sfârşitul secolului al IX-lea, slavii fuseseră opriţi, iar redobândirea Cretei de la arabi, în 961, a redus pericolul din acea direcţie. Atena a început să se recupereze progresiv şi până la începutul secolului al X-lea a intrat într-o perioadă de relativă prosperitate care avea să dureze până la fondarea Imperiului Latin de Constantinopol, după cea de-a patra cruciadă din 1204. În decursul celor două secole s-au ridicat importante biserici bizantine în Atena, dintre care cea a Sfinţilor Apostoli este una din primele două datate în secolul al X-lea.

Cu un plan interior în cruce greacă şi exteriorul decorat cu plăci ceramice, biserica a reprezentat, cu siguranţă, punctul focal al zonei în perioada bizantină. Partea estică a edificiului a rămas relativ neatinsă, dar câteva anexări, dintre care ultimele de la sfârşitul secolului al XIX-lea, au afectat şi acoperit partea de vest. După excavări, aceste anexe au fost înlăturate, iar biserica a fost restaurată la forma iniţială. Elemente de structură ale bisericii - pereţi, coloane şi arcade - au fost restaurate până la sfârşitul verii anului 1955. Mai erau multe de făcut până la sfinţire, planificată odată cu inaugurarea monumentului Stoa lui Attalus, la 3 septembrie 1956.

Acoperişul nartexului a fost reconstruit, pereţii interiori tencuiţi, elementele originale de marmură restaurate sau completate cu plăci asemănătoare celor contemporane clădirii. Frescele din bisericile Sf. Spiridon şi Sf. Gheorghe au fost readuse pe pereţii noului nartex restaurat. Picturile murale ce îi reprezintă pe Sf. Spiridon şi Sf. Anton străjuiesc intrarea centrală din nartex spre interiorul bisericii, una în partea stângă şi cealaltă în dreapta. Proiectul de restaurare a fost finanţat de Fundaţia Samuel H. Kress şi coordonat de specialista în arte bizantine Alison Frantz.

Sărbătoarea Soborul Sfinţilor 12 Apostoli este şi în prezent celebrată în biserică, la data de 30 iunie, aminteşte www.agathe.gr. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Horia Plugaru)

Sursa foto: www.ancient.eu