La 14 martie 1990, Consiliul Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională - organism provizoriu de conducere înfiinţat după căderea regimului comunist - a votat legea electorală în baza căreia aveau să se desfăşoare primele alegeri parlamentare şi prezidenţiale din România postcomunistă, la 20 mai 1990. Decretul-lege nr.92 din 14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României cuprindea în acelaşi text legislativ atât alegerile prezidenţiale, cât şi pe cele parlamentare. Ultimul articol al Decretului-lege abroga Legea electorală a Republicii Socialiste România nr. 67/1974, potrivit cdep.ro.

Decretul-lege nr. 92/1990 s-a aplicat doar primelor alegeri parlamentare şi prezidenţiale din 20 mai 1990, având în vedere că după adoptarea Constituţiei în 1991, Parlamentul a fost cel care avea să adopte şi să elaboreze o lege electorală în concordanţă cu principiile şi instituţiile consacrate prin legea fundamentală.

Proiectul acestui decret-lege a fost supus unei largi dezbateri publice, desfăşurate sub forma unor mese rotunde, pe parcursul a cinci întâlniri: 27 ianuarie şi 3, 10, 14 şi 21 februarie. La mesele rotunde au participat reprezentanţi ai partidelor legal înfiinţate după 1989, cărora li s-au adăugat, în calitate de observatori, şi reprezentanţi ai altor formaţiuni, se arată în articolul "Consideraţii privind adoptarea primelor reglementări cu caracter electoral din România postcomunistă 1990-1996" (autor: Angela Rus, "Anuarul Institutului de Istorie 'George Bariţiu' din Cluj-Napoca", 2014)

În cadrul dezbaterilor, au fost expuse puncte de vedere cu privire la mai multe aspecte între care: modalitatea de alegere a preşedintelui ţării, modul de desfăşurare a procesului electoral, subvenţionarea egală a partidelor aflate în competiţie, stabilirea vârstei pentru exercitarea dreptului de vot, necesarul de semnături pentru depunerea candidaturilor individuale etc, mai arată sursa citată.

Astfel, prima lege electorală de după 1989 prevedea ca Parlamentul României să fie unul bicameral format din Adunarea Deputaţilor şi Senat, ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Cele două camere urmau să fie alese în baza votului pe liste de partid, în timp ce alocarea mandatelor urma să se facă conform principiului reprezentării proporţionale (art. 4 din Decret-lege nr. 92/1990).

O specificitate a primei legi electorale a fost aceea că nu prevedea niciun prag electoral pentru partidele politice participante la alegeri. Toate legile ulterioare acesteia au prevăzut praguri electorale pentru competitorii electorali.

Organizaţiile minorităţilor naţionale înregistrate la data adoptării decretului-lege, care nu întruneau numărul de voturi necesar pentru a avea un mandat în Adunarea Deputaţilor, aveau dreptul la un mandat de un deputat, se mai arată în Decret.

Adunarea Deputaţilor era formată din 387 de deputaţi, la care se adăugau parlamentarii minorităţilor. Senatul era format din senatori aleşi, în funcţie de populaţia judeţelor, după următoarea normă de reprezentare: judeţelor cu populaţie de până la 500.000 locuitori le corespundeau câte doi senatori; celor cu populaţie de la 501.000 până la 750.000 locuitori le corespundeau trei senatori; în celelalte judeţe se alegeau câte patru senatori, iar municipiului Bucureşti îi corespundeau 14 senatori. Condiţia de vârstă pentru alegerea în cele două camere ale parlamentului era de 21 de ani pentru Adunarea Deputaţilor şi 30 de ani pentru Senat. De asemenea, puteau candida numai cetăţenii români cu domiciliul în ţară (art. 9 din Decret).

Adunarea Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, se constituia, de drept, în Adunare Constituantă, în vederea adoptării Constituţiei României. Prezidarea lucrărilor Adunării Constituante urma să se facă, prin rotaţie, de către preşedinţii celor două camere se mai arată în Decret.

Până la intrarea în vigoare a Constituţiei României, Parlamentul urma să îşi desfăşoare activitatea şi ca adunare legiuitoare. După intrarea în vigoare a Constituţiei, Parlamentul urma să hotărască organizarea de noi alegeri în termen de cel mult un an.

Cu privire la Preşedintele României, potrivit Decretului, acesta era ales prin vot universal, egal, direct şi secret, liber exprimat. Condiţia de vârstă pentru a candida şi a fi ales în funcţia supremă în stat era vârsta de 30 de ani. Validarea alegerii preşedintelui se făcea de către Curtea Supremă de Justiţie, în plenul său, în termen de 20 de zile de la data alegerilor.

Conform Decretului, era declarat preşedinte al României candidatul care întrunea votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale. Dacă niciunul dintre candidaţi nu întrunea această majoritate, se organiza un al doilea tur de scrutin între primii doi candidaţi clasificaţi în ordinea numărului de voturi obţinute. Era declarat ales candidatul care, la al doilea tur de scrutin, obţinea cel mai mare număr de voturi.

Legislaţia electorală care a fost adoptată după Decretul-lege nr. 92/1990 şi care a vizat numeroase modificări ale pragului electoral, ale numărului de candidaturi necesare pentru depunerea candidaturilor, ale sistemului de vot etc a fost organizată în legi separate pentru Parlament şi Preşedinte.

În prezent, alegerile parlamentare se desfăşoară în baza Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente. Alegerea senatorilor şi deputaţilor are loc prin scrutin de listă, potrivit principiului reprezentării proporţionale, în baza următoarelor norme de reprezentare: un deputat la 73.000 de locuitori, un senator la 168.000 de locuitori (art. 5 din Legea 208/2015), potrivit legii actuale. Pragul electoral este de 5% pentru partidele politice şi nu poate depăşi 10% pentru alianţele politice şi electorale. Condiţiile de vârstă pentru parlamentari sunt de 23 de ani la Camera Deputaţilor şi 33 de ani la Senat (art. 37 din Constituţie).

Alegerile prezidenţiale se desfăşoară, în prezent, în conformitate cu Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României. Preşedintele este ales cu majoritate absolută - majoritatea alegătorilor înscrişi în listele electorale. Dacă nu se întruneşte această majoritate în primul tur, are loc un al doilea tur de scrutin. Condiţia de vârstă pentru a fi ales preşedinte al României este de 35 de ani (art. 37 din Constituţie). AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Marina Bădulescu, editor online: Adrian Dãdârlat)

Explicaţie foto: Biroul Electoral Central (BEC); Harta României cu delimitarea şi numerotarea circumscripţiilor electorale; 17 mai 1990