Scriitorul Ion Creangă, un mare clasic al literaturii române, s-a născut la 1 martie 1837/10 iunie 1839 în satul Humuleşti, din judeţul Neamţ. Data naşterii lui Ion Creangă nu este certă, existând două variante - una este indicată de un document privind nou-născuţii din Humuleşti, ce precizează data de 10 iunie 1839 pentru naşterea lui Ion Creangă; cealaltă variantă o reprezintă data de 1 martie 1837.

George Călinescu propunea să fie reţinută data de 1 martie 1837, având în vedere că însuşi scriitorul considera că aceasta este ziua în care s-a născut: "În jurul datei naşterii lui Ion Creangă sunt mari îndoieli şi se produc mereu acte de naştere oficiale şi contrazicătoare. Data de naştere 1 martie 1837 aleasă de povestitorul însuşi trebuie încă păstrată". ("Istoria Literaturii Române", Ed. Minerva, 1982).

Părinţii săi erau Ştefan a Petrei Ciubotarul şi Smaranda Creangă, "răzeşi fără pământuri", menţionează "Dicţionarul scriitorilor români", Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1995.

În 1847 a început şcoala de pe lângă biserica din satul natal, după care mama sa l-a încredinţat bunicului matern, David Creangă, care-l duce pe valea Bistriţei, la Broşteni, unde continuă şcoala. În 1853 este înscris la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ sub numele Ştefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorinţa mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Şcoala Catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieţii. După desfiinţarea şcolii din Fălticeni, pleacă la Iaşi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. În 1859 a fost hirotonit diacon.

Casa memorială 'Ion Creangă' din localitatea Humuleşti, judeţul Neamţ, 2014.

Foto: (c) GABRIEL APETRII / AGERPRES FOTO

Înainte de a accede în treapta clericală trebuia însă să se căsătorească, ceea ce s-a şi întâmplat. În 1859, la 23 august, s-a căsătorit cu Ileana Grigoriu, fiica preotului Ioan Grigoriu (de numai 15 ani), de care se va despărţi în 1867. Din această căsătorie a avut un fiu, unicul său copil, Constantin, născut în 1860.

În 1864, Creangă a încheiat anul I al Şcolii Preparandale din Iaşi al cărei director era Titu Maiorescu, şi a început să funcţioneze ca institutor la Şcoala primară de la Trei Ierarhi.

Cariera sa eclezială s-a încheiat după câţiva ani, după ce a intrat în conflict cu autorităţile bisericeşti. Suspendat atât ca diacon, cât şi ca institutor (1872), Creangă a trăit o vreme numai din veniturile unui debit de tutun. Tot în această perioadă, nemaiavând unde locui, s-a mutat într-o bojdeucă din mahalaua Ţicău, unde va rămâne până la sfârşitul vieţii.

Portret al lui Ion Creangă în Bojdeuca din Iaşi, 2007. 

Foto: (c) EMIL BADEA (C) / AGERPRES FOTO

În învăţământ este reprimit în 1874, anul următor fiind hotărâtor în viaţa lui Ion Creangă: îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, pe atunci revizor şcolar la Iaşi şi Vaslui, care-l va introduce în cenaclul ''Junimii''. Între 1875 şi 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.

Ca pedagog, Ion Creangă, împreună cu alţi colegi, publică manuale pentru clasele primare - "Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară" (1868), "Învăţătoriul copiilor" (1871), "Povăţuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică" (1876). În paginile acestora i-au apărut primele povestiri, începând cu ediţia din 1874. Scriitorul Ion Creangă debutează propriu-zis cu ''Soacra cu trei nurori'' (1875), în revista ''Convorbiri literare'', după citirea povestirii într-o şedinţă a ''Junimii''. Au urmat apoi povestirile şi nuvelele, până în 1878 fiindu-i publicate şi celelalte poveşti, citite toate în cenaclul ''Junimii''.

"Amintiri din copilărie", opera sa capitală, a apărut tot în "Convorbiri literare", la fel ca şi basmele, în 1877 fiind publicate în revistă şi alte povestiri.

Între 1883-1889, în aceeaşi perioadă cu Mihai Eminescu, se îmbolnăveşte şi începe să scrie sporadic. La 31 decembrie 1889, după o lungă suferinţă, moare, la Iaşi. Post-mortem, la 28 octombrie 1948, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

La Iaşi se află bojdeuca lui Ion Creangă, primul muzeu memorial literar din România (inaugurat la 15 aprilie 1918), una dintre cele 12 filiale literare din cadrul Muzeului Literaturii Române Iaşi. Căsuţa l-a găzduit pe Ion Creangă, începând din vara anului 1872, după ce fusese răspopit şi nevoit să părăsească locuinţa din incinta Mănăstirii Golia. Humuleşteanul s-a mutat aici, în camera din dreapta, având-o ca vecină pe Ecaterina Vartic, cea care avea să-l îngrijească până la sfârşitul vieţii. Toate ''Poveştile'' şi ''Amintirile din copilărie'' au fost scrise în căsuţa botezată de scriitor bojdeucă. În vara şi toamna anului 1876, Mihai Eminescu a locuit aici drept chiriaş al lui Creangă.

Autograf al scriitorului Ion Creangă, din 1854.

Foto: (c)  NICOLAE BONDARENCO / Arhiva istorică AGERPRES

Clădirea care adăposteşte expoziţia documentară referitoare la viaţa şi opera lui Creangă, biblioteca, precum şi amfiteatrul în aer liber au fost construite în perioada 1984-1989 şi inaugurate la 11 iunie 1989, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la moartea genialului povestitor.

Despre Ion Creangă "Dicţionarul Scriitorilor Români" aminteşte că George Călinescu, în inegalabila monografie pe care i-o dedică, face din el un personaj, o legendă.

"Adevărul e că un artist precum Creangă se iveşte o singură dată în istoria unui popor, şi atunci numai într-un moment de graţie. Este fără îndoială genial, ca orice scriitor despre care se poate spune că are simţul genial instinctiv al limbii şi al etosului popular nealterat. Opera sa este expresia uimitoare a bunului-simţ şi a unui suflet elementar, încremenit în formule neschimbătoare, eterne. În totul, un spectacol de măreţie simplă inanalizabilă", conchide volumul citat. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Anda Badea)