La 25 noiembrie 1864 a fost emis decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) privind aprobarea ''Regulamentului pentru administrarea şi organizarea Muzeului de Antichităţi din Bucureşti'', în prezent Institutul de Arheologie ''Vasile Pârvan'' al Academiei Române.

Începuturile acestui muzeu datează de la mijlocul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea, când a avut loc donarea către stat a primei colecţii de antichităţi de către banul Mihalache Ghica, potrivit paginii de Facebook a Institutului de Arheologie ''Vasile Pârvan''. Printr-un document oficial semnat la 3 noiembrie 1834 de către domnitorul Alexandru Ghica (1834-1842) era recunoscut ca atare ''Muzeul de istorie naturală şi antichităţi'', cu sediul în cadrul Colegiului Sf. Sava, pe locul unde astăzi se află Universitatea din Bucureşti.

''În această etapă a acumulărilor, de la seria de curiozităţi naturale, piese arheologice, sculpturi şi monede greco-romane şi bizantine, aflate în grija conservatorului Carol (Scarlat) Wallenstein, curând după constituire, Muzeul Naţional avea să devină destinatarul de drept al tuturor descoperirilor arheologice întâmplătoare efectuate între hotarele Ţării Româneşti, fiind autorizat şi cu supravegherea oricăror săpături făcute ''pentru a scoate obiecte de antichitate...'', indică sursa citată.

Muzeul şi-a îmbogăţit neîncetat colecţiile, fie prin descoperiri arheologice curente, fie prin primirea altor donaţii din partea colecţionarilor de antichităţi. Instituţia a intrat într-o nouă etapă de activitate în urma Decretului lui Alexandru Ioan Cuza din 25 noiembrie 1864 privind aprobarea ''Regulamentului pentru administrarea şi organizarea Muzeului de Antichităţi din Bucureşti'', tutelat de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Muzeul era condus de Comitetul arheologic, alcătuit din Nicolae Mavros, Alexandru Odobescu, Vasile Alexandrescu-Urechia, August Treboniu Laurian, precum şi de Cesar Bolliac, Dimitrie Berindei, Dimitrie A. Sturdza şi Mihail C. Sutzu.

Muzeul Naţional de Antichităţi (MNA) a acumulat, prin donaţii sau achiziţii, o serie de colecţii particulare prestigioase (Pappazoglu, Bolliac, Sturza, Rosetti, Kretzulescu, Cantilli, Casotti, Kogălniceanu, Enciulescu, Beldiceanu, Butculescu, Zamfirescu, Lens, Solacolu, Vendelin, Ardos, Mititelu, Slobozianu, Lucaciu, Tzigara-Samurcaş), colecţia de vase greceşti de la muzeul Kalinderu, obiecte din vechile colecţii ale Universităţii etc.

La conducerea MNA s-au succedat nume ilustre ale ştiinţei arheologice şi ale vieţii academice româneşti: Alexandru Odobescu, Grigore Tocilescu (1881-1909), George Murnu (1909-1910), Vasile Pârvan (1910-1927), Ioan Andrieşescu (1927-1935), Vladimir Dumitrescu (1935-1938, 1940-1944), Scarlat Lambrino (1938-1940), Theofil Sauciuc-Săveanu (1944-1947). ''În această perioadă, a cristalizării instituţiei muzeale, graţie în principal concepţiei şi acţiunilor lui Grigore Tocilescu şi Vasile Pârvan, se produce schimbarea fundamentală a funcţiei MNA, de la caracterul său anticvaric, specific multor muzee de antichităţi din Europa secolului al XIX-lea, la acela de centru şi coordonator al întregii mişcări arheologice din ţară, prin exercitarea funcţiei de cercetare, completată de îndeplinirea misiunii de protecţie a patrimoniului arheologic, susţinută şi de Legea pentru descoperirea, conservarea şi restaurarea monumentelor antice (1892)'', arată pagina de Facebook a Institutului de Arheologie ''Vasile Pârvan''.

În anul 1932 a fost obţinut un nou sediu pentru MNA, Casa Macca (imobilul din str. Henri Coandă, nr. 11, care a rămas sediul Institutului de Arheologie).

În 1949, alături de alte institute de cercetare ştiinţifică din ţară, MNA a intrat în structura Academiei RPR, iniţial în subordinea Institutului de Istorie, apoi ca unitate de sine stătătoare, pentru ca, prin hotărârea nr. 1048 a Consiliului de Miniştri din 1 iulie 1956, să se decidă transformarea Muzeului Naţional de Antichităţi al Academiei RPR în Institut de Arheologie. Sub conducerea directorilor Emil Condurachi (1956-1971), Dionisie M. Pippidi (1971-1981) şi Constantin Preda (1981-1989) au fost efectuate cercetări sistematice pe întregul teritoriu al ţării, îmbogăţindu-se astfel patrimoniul institutului.

Institutul de Arheologie a revenit printre institutele Academiei în urma Hotărârii de Guvern nr. 116/7 februarie 1990, devenind ulterior, din 1992, Institutul de Arheologie ''Vasile Pârvan'' al Academiei Române. În prezent, directorul Institutului de Arheologie ''Vasile Pârvan'' este dr. Eugen Nicolae, potrivit site-ului Academiei Române, https://acad.ro/. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Alexandru Cojocaru)

Explicaţie foto din deschidere: Proiect de cercetări arheologice sistematice a sitului arheologic ”Igris - mănăstirea cisterciană Egres”, iniţiat de Muzeul Naţional al Banatului din Timişoara în colaborare cu Universitatea Catolică ”Peter Pazmany” din Budapesta şi Institutul de Arheologie ”Vasile Pârvan” al Academiei Române, Sânpetru Mare, 4 august 2016.