Primele alegeri prezidenţiale şi parlamentare din România, după evenimentele din decembrie 1989, au avut loc la 20 mai 1990, fiind, totodată, primele alegeri libere după aproape 50 de ani.

Alegerile s-au desfăşurat în baza Decretului-Lege 92/1990, potrivit www.roaep.ro. Decretul-Lege 92/1990 a fost emis de Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN), organism nou creat cu autoritate de parlament provizoriu, care a preluat prerogativele puterii provizorii în stat şi în care au fost incluşi reprezentanţii tuturor partidelor politice apărute imediat după revoluţie, precum şi ai organizaţiilor minorităţilor naţionale. Preşedintele CPUN a fost Ion Iliescu (9 februarie-20 iunie 1990).

La 14 martie 1990, cu un singur vot împotrivă şi două abţineri, Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională a adoptat Legea privind alegerea Parlamentului şi a preşedintelui României, primele alegeri libere parlamentare şi prezidenţiale fiind stabilite pentru ziua de 20 mai 1990. Potrivit legii, preşedintele României era ales în mod direct, prin scrutin universal, notează www.cdep.ro. Legea prevedea alegerea sa ''de către cetăţenii cu drept de vot din întreaga ţară''. Era declarat preşedinte acel candidat care întrunea jumătate plus unu din numărul alegătorilor înscrişi pe listele electorale. Dacă niciun candidat nu întrunea această majoritate, se organizau, în a doua duminică, noi alegeri. La acest al doilea tur de scrutin participau numai doi candidaţi, clasificaţi în ordinea voturilor obţinute. Candidatul care obţinea cel mai mare număr de voturi era declarat preşedintele României.

La preşedinţia ţării putea candida orice persoană care nu era decăzută din drepturile electorale şi care avea suportul a cel puţin 100.000 de alegători. Validarea alegerii preşedintelui era făcută de Curtea Supremă de Justiţie, hotărârea adoptată fiind prezentată în şedinţa comună a Adunării Deputaţilor şi Senatului. În acel moment, cel ales devenea preşedintele României. Din momentul alegerii sale, preşedintele nu putea să mai fie membru al vreunui partid sau al vreunei formaţiuni politice. El urma să-şi îndeplinească prerogativele fiind angajat numai şi numai în faţa poporului român. Potrivit art. 50 din Decretul-Lege nr. 92/1990, în campania electorală candidaţii, partidele, formaţiunile politice, toate organizaţiile sociale şi cetăţenii aveau dreptul să-şi exprime opiniile în mod liber şi fără nicio discriminare, prin mitinguri, adunări, utilizarea televiziunii, radioului, presei şi a celorlalte mijloace de informare în masă. De asemenea, art. 51 garanta accesul gratuit la radio şi televiziune în cadrul campaniei. La aceeaşi secţie de votare alegătorii urmau să-şi depună votul atât pentru Parlament (Adunarea Deputaţilor şi Senat), cât şi pentru preşedinte.

Biroul Electoral Central

Biroul Electoral Central s-a înfiinţat în baza Decretului-Lege 92/1990, care prevedea la articolul 28 că pentru buna desfăşurare a alegerilor se înfiinţează Biroul Electoral Central, birouri electorale de circumscripţie şi birouri electorale ale secţiilor de votare.

BEC era alcătuit din 7 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie şi 10 reprezentanţi ai partidelor şi formaţiunilor politice desemnaţi în ordinea descrescătoare a numărului de liste de candidaţi pe care le-au propus, pe întreaga ţară, pentru alegerile în parlament. BEC, care pe lângă rolul de organizator al alegerilor propriu-zise, deţinea şi rolul de centralizator al voturilor şi de a comunica rezultatele finale ale alegerilor, veghea la întocmirea listelor electorale, la aducerea la cunoştinţa cetăţenilor, soluţiona contestaţiile referitoare la modul de constituire şi componenţa birourilor electorale de circumscripţie, primea propunerile pentru funcţia de preşedinte al României. BEC comunica ordinea de înscriere în buletinele de vot a candidaturilor pentru funcţia de preşedinte, stabilită în urma tragerii la sorţi. Înscrierea candidaturilor la BEC s-a încheiat la 22 aprilie 1990.

Candidaţii

În primul scrutin postdecembrist pentru funcţia de preşedinte doar Frontul Salvării Naţionale, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat au promovat candidaţi la preşedinţie: Ion Iliescu, din partea FSN, contestat întrucât era perceput ca un activist al PCR şi continuator al aceluiaşi sistem, Ion Raţiu din partea PNŢCD, reîntors în ţară din Marea Britanie, unde locuise timp de 50 de ani, şi Radu Câmpeanu, din partea PNL, reîntors de la Paris, unde ceruse azil politic în 1973. Ambii erau contestaţi din acest motiv.

Ion Iliescu (FSN) şi Radu Câmpeanu (PNL), contracandidaţi la alegerile prezidenţiale din 1990.

Foto: (c) MIRCEA HUDEK  / ARHIVA AGERPRES

Campania electorală

La 20 martie 1990, în conformitate cu prevederile Legii Electorale, a fost declanşată, în întreaga ţară, campania electorală, în vederea alegerilor parlamentare şi a votării preşedintelui ţării. Potrivit art. 49 din Legea electorală, campania electorală începea în ziua aducerii la cunoştinţa publică a datei alegerilor şi se încheia cu două zile înainte de ziua alegerilor. Campania electorală pentru alegerile din mai 1990 a început la 20 martie şi s-a încheiat la 17 mai, ora 24.00.

Miting electoral organizat de Frontul Salvării Naţionale.

Foto: (c) MIRCEA HUDEK  / ARHIVA ISTORICĂ AGERPRES

S-au desfăşurat, în judeţe şi în municipiul Bucureşti, 213 mitinguri şi 473 de întruniri electorale. Organizatorii acestor manifestări, partide şi formaţiuni politice, candidaţi la funcţia de preşedinte al României sau de membru al Parlamentului şi-au expus opţiunile politice şi platformele cu care se prezentau la alegeri.

În ultima zi a campaniei electorale, Televiziunea Română a reuşit să-i aducă la masa rotundă pe cei trei candidaţi la funcţia de preşedinte. În cadrul dezbaterii, candidaţii la preşedinţia României au răspuns întrebărilor puse de telespectatori aparţinând celor mai diferite categorii sociale.

Observatori străini

Pentru a se asigura corectitudinea alegerilor din 20 mai 1990, pentru a se garanta condiţii egale de exprimare tuturor partidelor şi grupărilor politice, fiecărui cetăţean, în afara măsurilor de ordin tehnico-organizatoric, pe care le presupune o acţiune de o asemenea importanţă şi anvergură, a fost adoptată hotărârea de a se invita un mare număr de observatori străini, cu scopul de a urmări desfăşurarea procesului electoral. Astfel, au fost acreditaţi peste 500 de observatori străini, atât în Bucureşti, cât şi în diverse judeţe din ţară. Aceştia au avut dreptul de a fi prezenţi în secţiile de votare, inclusiv în faza numărării voturilor. Printre cei sosiţi s-au aflat reprezentanţi ai Consiliului European, ai Parlamentului European, ai Fundaţiei Internaţionale Helsinki pentru Drepturile Omului, alte grupuri parlamentare din ţări europene, precum şi o delegaţie americană. De asemenea, pe lângă Biroul Electoral Central au fost acreditaţi peste 1.500 de ziarişti români şi străini.

Rezultate

Pentru candidaţii la preşedinţia României, numărul alegătorilor care s-au prezentat la urne a fost de 14.826.616 din totalul de 17.200.722 înscrişi pe liste, adică 86,19% din electorat, menţionează www.roaep.ro. Procesul de votare a început la ora 6 dimineaţa şi s-a încheiat la ora 23.00, desfăşurându-se în 12.372 secţii de votare. Numărul total al voturilor valabil exprimate a fost de 14.378.693, iar 447.923 (3,02%) au fost declarate nule.

Pentru candidatul Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu, au fost exprimate 12.232.498 voturi, ceea ce a reprezentat 85,07%. Pentru Radu Câmpeanu, candidatul Partidului Naţional Liberal au votat 1.529.188 alegători, respectiv 10,64%, iar pentru Ion Raţiu, candidatul Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat au votat 617.007 alegători (4,29% din electorat). Alegerile din 1990 au fost singurele în urma cărora preşedintele ţării a fost ales din primul tur de scrutin, la următoarele câştigătorul fiind decis de al doilea tur de scrutin. Atât mandatul preşedintelui României, cât şi mandatele parlamentarilor aleşi la 20 mai 1990 au fost de doi ani, pe perioada Adunării Constituante, aşa cum prevedea Legea Electorală. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, Cristian Anghelache, editor: Marina Bădulescu, editor online: Simona Aruştei)

Explicaţie foto deschidere: Primele alegeri libere din România, desfăşurate la 20 mai 1990. Secţie de votare în incinta Şcolii nr. 97 din Bucureşti.