Istoricul Alexandru Zub s-a născut la 12 octombrie 1934, în comuna Vârful Câmpului, judeţul Botoşani.

Absolvent al Şcolii Pedagogice din Şendriceni, judeţul Botoşani (1953), a urmat apoi cursurile Facultăţii de Istorie a Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi, luându-şi licenţa în 1957. În 1973 obţine titlul de doctor în istorie, la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iaşi, potrivit CV-ului de pe site-ul Institutului de Istorie "A.D. Xenopol" din Iaşi, http://adxenopol.academiaromana-is.ro.

A fost cercetător la Institutul de Istorie şi Filologie din Iaşi între 1957-1958. În perioada 1958-1964 s-a aflat în detenţie politică (la Iaşi, Jilava, Gherla, Balta Brăilei). A fost apoi bibliograf, la Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" din Iaşi, între 1964 şi 1968, iar din 1968 până în 1989, cercetător la Institutul de Istorie şi Arheologie "A.D. Xenopol" din Iaşi, responsabil al colectivului de Istoria culturii. A fost bursier al Fundaţiei "Alexander von Humboldt" (1977-1978).

Între 1990-2001, Alexandru Zub a fost profesor la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iaşi. În 1990 a devenit director al Institutului de Istorie "A.D. Xenopol" din Iaşi (funcţie pe care a deţinut-o până în 2010), iar din 2010 este director onorific al acestui institut, potrivit https://acad.ro şi http://adxenopol.academiaromana-is.ro.

Dintre volumele de autor amintim: "Mihail Kogălniceanu. 1817-1891. Biobibliografie" (1971); "A.D. Xenopol, 1847-1920. Biobibliografie" (1973); "Vasile Pârvan. Efigia cărturarului" (1974); "Vasile Pârvan, 1882-1927. Biobibliografie" (1975); "Junimea. Implicaţii istoriografice" (1976); "M. Kogălniceanu, un fondateur de la Roumanie moderne" (1978); "A scrie şi a face istorie. Istoriografia română postpaşoptistă" (1981); "Biruit-au gândul. Note despre istorismul românesc" (1983); "Pe urmele lui Vasile Pârvan" (1983); "L'Historiographie roumaine a l'âge de la synthese: A.D. Xenopol" (1983); "Mihail Kogălniceanu" (1984); "De la istoria critică la criticism. Istoriografia română la finele secolului XIX şi începutul secolului XX" (1985); "Les dilemmes d'un historien: Vasile Pârvan" (1985); "Cunoaştere de sine şi integrare" (1986); "Istorie şi istorici în România interbelică" (1989); "Istorie şi finalitate" (1991); "La sfârşit de ciclu. Despre impactul Revoluţiei franceze" (1994); "În orizontul istoriei" (1994); "Impasul reîntregirii" (1995); "Orizont închis. Istoriografia română sub dictatură" (2000); "Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie şi morală în România" (2002); "Vasile Pârvan: dilemele unui istoric" (2002); "Istoriografia română la vârsta sintezei: A.D. Xenopol" (2004); "Mihail Kogălniceanu, arhitect al României moderne" (2005); "Romanogermanica. Secvenţe istorico-culturale" (2005); "Clio sub semnul interogaţiei. Idei, sugestii, figuri" (2006) ş.a.

Are peste 1.500 de articole, eseuri, prefeţe, introduceri la volume de studii etc. A ţinut prelegeri la diverse universităţi şi institute de cercetare din Europa şi din SUA şi a participat la Congresele Internaţionale de Ştiinţe Istorice din 1980, 1985, 1990, 2000. A coordonat publicaţiile "Xenopoliana", I-XII, Fundaţia Academică "A.D. Xenopol", 1993-2004 (în colaborare) şi Anuarul Institutului de Istorie "A.D. Xenopol", Iaşi, Editura Academiei, 1990-2004 (în colaborare).

Istoricul Alexandru Zub este membru în diverse comitete şi colegii de redacţie din România şi din străinătate, precum şi membru în diverse asociaţii profesionale din România şi din străinătate: Comisia Internaţională de Istoriografie; Asociaţia Istoricilor Europeni; Asociaţia Istoricilor Americani; Societatea Internaţională pentru Studiul Timpului; Board of Eminent Scholars in History, Académie Internationale de Droit Linguistique etc.

Este membru fondator al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (în virtutea recluziunii din anii 1958-1964), se arată pe CV-ul de pe site-ul http://adxenopol.academiaromana-is.ro.

La 10 septembrie 1991, a fost ales membru corespondent al Academiei Române, apoi, din 2004, a devenit membru titular al acestui înalt for ştiinţific şi cultural. A fost preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române (2005-2009).

Deţine titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţilor "2 Decembrie 1918" Alba Iulia (2005), "Dunărea de Jos" Galaţi (2004), "Ştefan cel Mare" Suceava (2004), "Ovidius" Constanţa (2006). Este, totodată, Professor Emeritus şi Profesor de onoare al Universităţii "Al.I. Cuza" (23 octombrie 2009).

I-au fost conferite următoarele distincţii: Chevalier de l'Ordre des Arts et les Lettres (1995); Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Mare Ofiţer (2000); Medalia "Eroul Libertăţii", acordată de Republica Ungară, cu ocazia semicentenarului revoluţiei din 1956 (16 octombrie 2006); Crucea Casei Regale a României (11 decembrie 2008). De asemenea, în 2009 i-a fost conferit titlul de Cetăţean de onoare al oraşului Iaşi.

La cea de-a VIII-a ediţie a Premiilor Muzeului Naţional al Literaturii Române, din 12 decembrie 2016, istoricului Alexandru Zub i-a fost decernată o Diplomă de excelenţă pentru susţinerea şi promovarea culturii naţionale. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Doina Lecea, editor online: Irina Giurgiu)